Şi tot Sfântul Grigorie Palama arată că răstignirea trupului „împreună cu patimile şi cu poftele” (Galateni 5, 24) nu înseamnă anihilarea energiilor trupului sau a puterilor sufletului – ceea ce ar echivala cu sinuciderea –, ci abţinerea de la poftele şi faptele cele mârşave „şi demonstrarea irevocabilă a lepădării de unele ca acestea”.
Cu alte cuvinte, răstignirea trupului presupune că nu ne vom mai întoarce niciodată la ticăloşiile noastre, ci vom deveni oameni duhovniceşti şi vom înainta cu curaj, urmând exemplul lui Lot, care a fugit din Sodoma fără să se uite înapoi (Facerea 19). În concluzie, în concepţia Sfântului Grigorie Palama, cel nepătimitor nu-şi anihilează partea pasională a sufletului, ci „şi-o păstrează vie şi lucrătoare, omorând numai raportul acesteia cu cele rele, întorcând-o întreagă spre iubirea lui Dumnezeu şi înaintând mereu cu bărbăţie, ca Lot care a ieşit din Sodoma”.
(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: ştiinţa Sfinţilor Părinţi, traducere de Irina Luminiţa Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timişoarei, 1998, p. 345)
Comentarii