L.D.CLEMENT
…Am lipsit din oraş, din oraşul cu vitrine şi faruri (mai mult sau mai puţin asemenea cu toate intertextele care plăsmuiesc Oraşe), tocmai când (re)venea la Suceava Mircea Cărtărescu. Iată că, aşa stând lucrurile, nici nu l-am audiat la USV, nici nu mi-am făcut poză cu scriitorul spre a o păstra în telefon, computer ori chiar a o etala într-o vitrină din pânza aceasta de păianjen în care (credem) că ne intersectăm, totodată fragilă şi de nimic, după caz înălţătoare sau devoratoare de alţii ori de sine. (Presimt c-ar fi inclusiv loc de pierzanie, prin supraexpunere!…). Uite că, plecat şi revenit, mă simţeam dintr-o carne mai pură alcătuit şi foarte aproape de spirit, nepăsarea locuind dimpreună cu apăsarea fiecărui pas şi fiecărui gând. Un far din trecut deschise ochi de argint spre a trage repede pleoapa. Uite-aşa mi-am adus aminte cum, odinioară, găsii prilej să încerc un interviu pentru o revistă literară cu M.C. Ştiam calea, aveam adresa, nu cunoşteam vama. Într-un e-mail, în câteva rânduri i-am povestit că i-am fost student la Suceava profesorului Mircea A. Diaconu, inclusiv îndrumător la trei ediţii ale colocviilor „Eminescu” de la Iaşi, cât şi pentru licenţa în litere româneşti, pe teme Eminescu – Cărtărescu; i-am zis că am scris şi ceva versuri. Dar n-a fost vamă de-ajuns până ce i-am trimis, la cerere, nişte poezii; abia apoi dialogul fu cu adevărat posibil. Iată că astfel înţeleg şi azi că M.C. (cândva chiar mi s-a părut că, în contratimp, am visat şi trăit acelaşi vis, unul în str. Ştefan cel Mare din Bucureşti, altul pe Tătăraşi şi în Areni) îmi întregeşte, îmi dă contur identităţii, iată cam aşa pricep că şi alţii simt că li se potriveşte, că au sens a fi în poză cu el. Bila însă nu să sparge, ci-l coprinde pe erou / Şi cu el să-nalţă-n aer: stă ca puiul viu în ou.
Comentarii