Minune!…

Acesta e primul cuvânt ce mi-a venit în minte la citirea ştirii prin care am aflat că spiritul civic al proprietarilor a trei garaje de pe strada Ştefan Tomşa a învins omeneasca pornire de posesie într-un demers absolut lăudabil de a da curs preconizatei modernizări a zonei.

De altfel, zona respectivă şi-a câştigat oarece celebritate locală, având în vedere că, în conformitate cu planurile fostei administraţii a Sucevei, urma să găzduiască o parcare supraetajată cu peste 300 de locuri, dar şi o terasă cu bănci, aparate de sport, locuri de joacă şi spaţii plantate cu gazon, arbuşti şi plante ornamentale.

Proiectul, deşi foarte generos în ofertă, presupunea pentru realizare nişte costuri care au pus pe gânduri noua conducere a municipiului. Un loc de parcarea ar fi costat 26.000 de euro, bani cu care se poate cumpăra şi astăzi o garsonieră, astfel că s-a renunţat complet la parcarea supraetajată din spatele sediului primăriei.

La vremea precampaniei electorale locale, candidatul, la acea vreme, Vasile Râmbu a punctat foarte explicit că „plătitorii de taxe şi impozite au dreptul la spaţii de parcare amenajate, în apropierea locuinţei”.

Primarul, de astăzi, Vasile Râmbu susţine că „soluţia este parcare la sol” manifestându-şi totodată şi speranţa că „poate se molipseşte toată Suceava să renunţe la toate garajele care încurcă şi întunecă acest oraş”, făcând referire la cetăţenii ce au renunţat la cele trei garaje.

Speranţa moare ultima, deci să fim încrezători, dar unde parcăm maşinile până atunci? Căci, pentru supraaglomerararea de maşini din parcările de reşedinţă sucevene în care autoturismele de serviciu fac o concurenţă serioasă rezidenţilor nu pare să se întrevadă prea curând vreo soluţie.

Aşa încât, să nu spuneţi că nu e adevărat că şoferul ajuns acasă, la orele serii târzii, în parcarea arhiplină, exclamă, la vederea unui loc liber de parcare, după cele zece ture regulamentare de cartier: „Minune!…”