L.D.CLEMENT
…Norvegia, Estonia, Ţările de Jos, Suedia, Finlanda, Danemarca, Irlanda, Portugalia, Elveţia, Cehia. Ce-i cu ele, în aşa enumerare?! Având în vedere contextul politic, cadrul legal, situaţia economică, contextul socio-cultural şi securitatea, recenta evaluare realizată de Reporteri fără Frontiere le-a aşezat în top 10 (cu scoruri generale între 92,31 şi 83,96 – faţă de România, locul 55, cu 66,42) în lume (180 de state şi teritorii), ca fiind de cea mai bună calitate în ce priveşte libertatea presei. Deşi le poţi citi mediile pe fiecare criteriu, departe de ele fiind, e dificil şi riscant să formulezi opinii despre ţări nordice (şi sus în clasament) sau chiar despre Portugalia ori Cehia, cu care ni se pare că am semăna cumva (…gintă latină sau experienţe post-totalitare). Însă respectivele cifre reflectă, credem, destul de exact situaţia de la noi: suntem cel mai bine cotaţi la capitolul „securitate” (87,37) însă foarte prost la capitolul „context economic” (45,17) şi destul de prost la cel „politic” (57,44). „Contextul economic” e buba cea mare, dureroasă şi păguboasă la noi, atât în ce-i priveşte pe cei care se încăpăţânează să mai facă presă („tradiţională”), cât şi pe consumatori (destui ar vrea să fie foarte ieftină, dacă nu gratuită). Contextul sociocultural autohton n-ar fi, în principiu, tare primejdios (71,36), însă când societatea pune presiune asupra presei – potrivit unor şabloane nedigerate precum a patra (adică cea din urmă) putere din stat, câinele care păzeşte democraţia – spre a rezolva chestiuni presante ale comunităţii sau persoanei…, prea puţini au în vedere (spre exemplu) nu doar (în cazul nostru) preţul tiparului şi distribuţiei, ci şi costurile unui reportaj sau ale unei anchete de calitate, obiective, profesioniste. Ci doar „spiritul de sacrificiu”.
Comentarii