Preţul mielului

…Cei care au avut a cumpăra au cumpărat deja, cei care au avut (doar?) a se lămuri s-au lămurit: după anunţuri (în consecinţă, şi ştiri ca atare) de speriat, preţul mielului de Paşte a crescut, însă nu atât încât să sperie amatorii de miel de Paşte, fie că au parale (doar au crescut lefuri şi pensii! – ar zice un spectator din tribună), fie că şi-au alocat buget pentru aşa prioritate în detrimentul altor scopuri sezoniere. Plus că, în socoteala generală (pe moment, a achiziţiilor sărbătoreşti), e caz inevitabil să constaţi că, pe o marjă generală de creşteri, el, mielul, a reuşit să se dovedească realmente modest. Căci, dacă te gândeşti profund, un kil de carne bună de miel face – asta în supermarket, cu toate alea incluse – cam cât un şip de vin bun (sau „bun” doar pentru că nu se aliniază în rândul celor ieftine) sau cam cât juma’ de cozonac (buuun!) din comerţ sau cam cât… Într-o altă „paradigmă”, cam cât două ciorbe într-o locantă relativ modestă, cam cât o shaorma cu de toate unde se întâmplă, cam cât o pizza mare (inclusiv) la colţ de stradă etc.

 Unul ca mine (de exemplu), interesat în chestie ca declarat (nu de azi, de ieri şi nu doar de Paşte) mâncău de carne de miel şi berbecuţ – la nevoie adăugând în compunere… originile geto-dace, legendarele transhumanţe, opreliştile cauzate de (alte) tributuri istorice, nu în cele din urmă sensurile „Mioriţei” cu toate jertfele nu doar presupuse – trage nădejde că, dacă cei asemeni lui se vor înmulţi în patrie, preţul oii ucise pentru masă ar putea scădea. Păi, dragi români, suntem neam mioritic ori populaţie de pui de 3 luni?!