Sunt oameni care se nasc cu o vocaţie, cu o chemare, visând toată viaţa să şi-o împlinească, chiar dacă împrejurările au făcut să se pregătească şi să-şi formeze o altă profesie, mai solidă pentru existenţa de fiecare zi. Aşa s-a întâmplat şi cu scriitorul Vasile Aioanei, care şi-a format în viaţă o carieră militară, dar care a râvnit mereu să ajungă să-şi folosească darul cu care s-a născut, acela de a scrie. Este un om foarte muncitor, perseverent, cu un spirit de observaţie pronunţat, cu o sensibilitate aparte faţă de viaţa din jur, pe care a folosit-o mai târziu în îndeplinirea vocaţiei sale. Visul său vine din copilărie, din anii de şcoală, dar timpul nu i-a permis să şi-l îndeplinească decât după ce s-a pensionat din cariera militară. Aşa că ofiţerul în rezervă Vasile Aioanei a început să frecventeze printre altele şi Cenaclul literar „Ţara de Sus” din localitatea sa de origine, Câmpulung Moldovenesc. Se întâmpla aceasta cu mai bine de 5 ani în urmă; modestia sa făcându-l să participe pentru a-i asculta pe alţii şi pentru a-şi verifica propriile sale calităţi în domeniul scrisului.
La început lua cuvântul şi vorbea despre creaţiile altora, având, printre altele, şi calitatea de a fi însetat de cultură. A fost îndemnat de cei care i-au observat calităţile şi a prins curaj să-şi spună mai târziu părerile în presă şi să le aştearnă şi el în pagini de carte. Prima carte, „Casa Ileana, o poveste fără sfârşit”, a avut ca eroi părinţii, familia şi propria copilărie. Apoi au urmat altele, în care a abordat subiecte care l-au impresionat în viaţă („Pedeapsa divină”, „Misterul sentimentelor”, „Destine fracturate”), care i-au dat dreptul să devină şi membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi a altor asociaţii ale creatorilor, printre care Societatea Scriitorilor Fără Frontiere din Iaşi. Şi iată-l acum, după numai 5 ani de evoluţie rapidă şi de succes, lansându-şi a cincea carte de povestiri pe care le-a numit „bucovinene”, povestiri reale, luate din viaţa de zi cu zi şi trecute prin puterea sa de creaţie.
Manifestarea, o adevărată gală a cărţii – cum au numit-o cei care au luat cuvântul – s-a desfăşurat vineri 11 aprilie a.c., în noua sală a Bibliotecii Municipale Câmpulung Moldovenesc, pe care colectivul, în frunte cu inimoasa sa manageră Nicoleta Bogoş, au transformat-o într-o adevărată casă pentru autori şi creaţiile lor.
Deschisă ca de obicei cu vorbe alese şi care au mers la sufletul tuturor celor prezenţi, rostite de prof. Nicoleta Bogoş, manifestarea s-a bucurat de prezenţa unor oaspeţi de seamă, printre care scriitorii Ioan Ţicalo de la Râşca şi Ion Filipciuc de la Costişa, artistul Radu Bercea de la Gura Humorului, Nora şi Constantin Bulboacă de la Fălticeni, alţi oaspeţi de seamă veniţi de la Iaşi, Suceava, Fălticeni, Mălini, Vama şi din alte locuri unde creaţia literară sau de altă natură înfloreşte an de an. Aşa că, evenimentul a fost moderat de doamna prof. univ. dr. Simona Modreanu, directorul Editurii „Junimea” din Iaşi – unde a văzut lumina tiparului cartea la care ne referim – fiind onorată şi de prezenţa istoricului prof. dr. Florin Cîntic, directorul Filialei Arhivelor Statului din Iaşi. Volumul de proză a fost prefaţat şi prezentat de poeta prof. dr. Mihaela Grădinariu, un membru marcant al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, şi de dr. ing. Neculai Marcel Flocea, cadru universitar la Suceava, preşedintele actual al Cenaclului literarumoristic „Ţara de Sus” – un cenaclu binecunoscut şi apreciat în Bucovina şi chiar în ţară, care a funcţionat pe lângă Casa de cultură şi la a cărui fondare subsemnata a participat. Mai târziu, creatorul şi animatorul de cultură Constantin Tiron, având meritul de a fi reluat şi continuat activitatea Cenaclului după mai mulţi ani de întrerupere.
Întorcându-ne la manifestarea culturală de ţinută – ca şi altele organizate cu regularitate de Biblioteca municipală – s-a bucurat de prezenţa unui public numeros, venit nu numai din localitate, aşa cum arătam mai sus, ci şi din alte localităţi bucovinene.
În calitate de autor şi colaborator al ziarului „Crai nou”, în ale căror pagini sunteţi prezent şi dumneavoastră, vă voi întreba, domnule Vasile Aioanei: Din toate câte s-au spus acolo de către vorbitori, ce v-a impresionat şi ce aţi reţinut pentru perfecţionarea propriilor dumneavoastră creaţii?
„ – Întreaga manifestare, plină de emoţie şi frumos, una de referinţă pentru mine, a fost şi una din care să pot trage învăţăminte pentru activitatea literară pe care mi-o propun în viitor. Voi alege însă – pentru economia textului dumneavoastră – doar ceea ce mi s-a părut cel mai important lucru spus de fiecare din prezentatorii de carte. Şi astfel, o menţionez mai întâi pe doamna prof. univ. dr. Simona Modreanu, care a remarcat un plus de estetică literară în cea de-a doua carte scoasă de sub tipar la Editura «Junimea»; referirile prof. dr. Florin Cîntic, cu privire la «reverenţa» faţă de rădăcinile mele din Câmpulung şi «ilustrarea chipului de om al această parte a ţării», la întreaga carte, «care îl reprezintă, […] în care se regăseşte observaţia atentă a personajelor, capacitatea de a identifica detalii, de a lega lucrurile»; referinţele, critice chiar, ale prof. univ. dr. Neculai Marcel Flocea referitoare la «patina unui limbaj administrativ» şi la personaje care «străbat viaţa pe un drum în care trebuie să se întâlnească cu necazul şi nenorocirea» şi, în mod deosebit, aprecierile doamnei prof. dr. Mihaela Grădinariu, cea care a întocmit critica de întâmpinare a volumului, referitoare la faptul că povestirile «îşi trag seva din acest topos al Câmpulungului şi împrejurimilor sale», referirile privitoare la «situaţiile aparent obişnuite» pe care le transform în «nuclee narative» şi la «actul reparatoriu» al povestirilor mele, care «altfel ar rămâne într-un cufăr al uitării». Deosebit de încurajator şi plin de învăţăminte a fost, totodată, profilul de om, şi mai apoi de scriitor şi jurnalist, pe care l-aţi creionat în luarea dumneavoastră de cuvânt în această ocazie, şi pentru care vă mulţumesc.”
Frumuseţea manifestării – de gală, aşa cum au numit-o unii vorbitori – a fost întregită de programul muzical oferit de talentatul interpret la flaut Puiu Creţu din Mălini, care a devenit împreună cu soţia sa, poeta Maria Creţu, prezenţe permanente, adevăraţi prieteni ai cenaclului nostru, de talentata soprană Daiana Ivaşcu, de recitalui de poezie a elevei Adela Şulea de la Colegiul „Petru Rareş” din Suceava, a poeţilor Maria Creţu şi Constantin Bulboacă, care au citit din creaţiile lor.
De asemenea, sărbătoritul a fost răsplătit pentru meritele sale de revista „Însemnări bucovinene” condusă de scriitorul Constantin Tiron cu diploma de onoare şi trofeul „Ion Creangă” (înmânat de prof. dr. Neculai Marcel Flocea din conducerea revistei), de placheta de onoare, oferită de col. (r) Vasile Vargan, preşedintele Asociaţiei Rezerviştilor MAI Câmpulung Moldovenesc, în numele asociaţiei profesionale pe care o conduce, „pentru proză poliţistă şi articole presă ale autorului prin care evidenţiază activităţile colegilor săi”. A mai fost răsplătit cu icoana sfinţită din partea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, înmânată de mireanul Mihai Liţu, inginer silvic, şeful Ocolului silvic Breaza, ultimii doi făcând scurte referiri şi la cărţile scrise de acest autor.
Din partea Cenaclului „Ţara de Sus”, poeta Gabriela Braha Strugaru a mulţumit familiei Aioanei; scriitorul Vasile Aioanei, neputându-şi realiza, fără sprijinul soţiei sale, inginer chimist Mariana Aioanei, activitatea multiplă pe care o are pe plan social şi cultural. Poeta, aflându-ne în preajma Sfintelor Sărbători de Paşte, a oferit autorului şi invitaţilor din prezidiu ouă încondeiate de ea, iar Maica Stavroforă Gabriela Platon, a doua stareţă a Mănăstirii Voroneţ, a ţinut să dea încărcătura de suflet acestei memorabile manifestări din preajma sărbătorilor, cântând, cu vocea ei caldă, un tropar adecvat zilelor Postului Mare în care ne aflăm.
Comentarii