Din două, (care?) una

Elena Valerica Lasconi a devenit dovada vie, în carne şi oase, că în foarte scurt timp simpatiile şi interesele politice pot fluctua grav! Totodată, în chip de dovadă că politica nu va fi fiind o doamnă dulce şi suavă… Căci după ce la alegerile (de pomină) din toamnă a fost poziţionată pe locul 2 cu intrare în finala prezidenţială (după unii, chiar cu noroc coagulat de a ajunge şefa statului), iată că, la reluare – având ea contracandidat şi un independent plecat de la sânul USR, Nicuşor Dan, „preşedinte” cu repetiţie peste ţara Bucureştilor – i se contestă şansele chiar din sânul partidului pe care (se vede că doar teoretic) îl conduce. Poveste ce aduce de altfel cu alta, dintr-un PSD care în toamnă l-ar fi votat (şi) pe George Simion ori care, după alte vorbe, l-ar fi lansat în campania de primăvară pe un vechi-nou-fost membru, Victor Viorel Ponta, ca să-i ia, cică, faţa celui oficial (rezultat din alianţă), George Crin Laurenţiu Antonescu. Chiar aşa să fie? Întrebare foarte bună şi în contextul în care nu puţini zic că ţara n-ar avea case de sondare serioase care să facă pronosticuri întru adevăr; uite că vârful USR (fără preşedinte) e convins (după un sondaj în care are încredere) că propriul candidat a rămas fără de rost. (Chiar şi fără de fonduri spre a fi susţinut!) Ar însemna, cel puţin pe moment, că acela este Sondajul care ştie mai tot ce trebuie ştiut…

Altfel, aproape ca oricând, ecuaţia politică e foarte simplă: din două variante, una. (TIPĂTESCU: Zoe! Zoe! fii bărbată… / ZOE (înecată): Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au frânt inima…)