Fiecare dintre noi poate dobândi rugăciunea lăuntrică – adică s-o facă un mijloc de comunicare cu Domnul. Nu ne costă nimic, în afara efortului de a ne cufunda în tăcere şi în adâncurile inimii noastre, precum şi grija de a chema numele prea dulcelui nostru Iisus Hristos cât mai des cu putinţă, lucru care te umple de bucurie. Cufundarea în noi înşine şi examinarea sufletului nostru ne oferă ocazia de a afla ce taină mare este omul, de a simţi bucuria cunoaşterii de sine şi de a vărsa lacrimi amare de căinţă pentru căderile noastre şi pentru slăbiciunea voinţei noastre.
Fie ca tot sufletul tău să tresalte de dragoste la semnificaţia rugăciunii, aşa încât mintea, vocea ta lăuntrică şi voinţa – aceste trei componente ale sufletului tău – să se facă una şi una să devină trei; căci în acest fel, omul, care este chipul Sfintei Treimi, vine în contact şi se uneşte cu prototipul. Aşa precum spunea marele lucrător şi dascăl al rugăciunii minţii, dumnezeiescul Grigore Palama al Tesalonicului: „Când unirea minţii devine întreită şi totuşi rămâne unică, atunci ea se uneşte cu dumnezeiasca Unitate Triadică şi închide uşa oricărei forme de înşelare şi se înalţă deasupra trupului, lumii şi prinţului acestei lumi”.
Oriunde rugăciunea este activă, este Hristos cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Sfânta Treime, una în esenţă şi nedespărţită. Oriunde există Hristos, Lumina lumii, există şi lumina veşnică a celeilalte lumi, e pace şi bucurie, sunt îngeri şi sfinţi, este splendoarea Împărăţiei. Fericiţi sunt cei care în această viaţă s-au îmbrăcat cu Lumina lumii – Hristos – căci ei deja s-au îmbrăcat cu veşmintele nestricăciunii.
(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos, Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Egumeniţa, p. 328-329)
Comentarii