La firul ierbii 

…După ce s-au aprins timp de câteva zile, pare că sucevenii foarte supăraţi că (li) s-au îndepărtat gardurile vii de pe lângă blocuri şi străzi, la fel ca cei foarte necăjiţi că s-au tăiat de prin oraş arbori pe care îi considerau veşnici… au îngăduit situaţia. Chiar şi locatarii de la parter care, în timp, se „împroprietăriseră” cu câte o parcelă în faţa ferestrelor, unde nu puseră doar floricele, ci şi alte chestii, pentru confortul lor şi al prietenilor, scăunele, măsuţe, leagăne, o bară de bătut covoare, o sârmă de uscat rufe şi aerisit carpeţele… Acum aşteaptă şi ei să dea cu adevărat în primăvară, să crească firul ierbii şi să urmărească atenţi ce-ar mai urma să se întâmple. Unii chiar au acceptat ideea că, astfel, oraşul lor strâmt a devenit ceva mai larg. Altora li se pare că ar fi chiar mai curat! Asta şi după ce au constatat bunăoară ce ascundeau pe alocuri respectivele garduri vii: ambalaje istorice de hârtie şi carton, PET-uri, gunoi fel de fel. Unde era gunoiul de odinioară?! Sau, altfel formulat gândul, unde era gunoiul de odinioară se va aşeza iar, încetul cu încetul, strat nou de mizerie?!! Că, vedeţi (şi) dumneavoastră, a apărut o mare problemă: trecătorii grăbiţi au ajuns în situaţia – de neconceput anterior – să-şi golească buzunarele tocmai colo, la 50 de metri, unde se află primul coş anume amplasat (şi nu de ieri, de azi). Păi se poate?…