Motto: „Biografia mea începe cu biblioteci” Doina Ruşti
Aud repetându-se, de generaţii succesive, aceeaşi frază sentenţios-obsesivă: „Tinerii din ziua de azi nu mai citesc”. Şi aceste cuvinte nu ies numai din gura celor care consumă cu nesaţ literatură, ci din gura oricui ne întâmplă să treacă ocazional pragul unei biblioteci sau al unei librării. Se întâmplă ca, datorită statutului meu de bibliotecar cu trei decenii de experienţă, să fiu doar parţial de acord cu această părere şi să afirm cu toată convingerea: tinerii de astăzi nu mai citesc orice. Ritmul vieţii lor este altul decât al generaţiilor anterioare, oferta informaţională este alta, aşa că sunt nevoiţi să fie selectivi şi grăbiţi să asimileze. Câţi îşi mai îngăduie răgazul să citească de plăcere, când timpul însuşi pare să „nu mai aibă răbdare”, câţi îşi mai mai permit să-şi construiască o biografie, o carieră a sufletului întemeiată pe lecturi, asemeni personajului autoficţional al Doinei Ruşti?
Sunt însă întâmplări frumoase care adună tinerii precum fluturii în jurul luminii. O astfel de întâmplare s-a petrecut de curând la Biblioteca Municipală Câmpulung Moldovenesc (BMCM) – lansarea celei mai recente cărţi a cunoscutei şi îndrăgitei scriitoare Doina Ruşti – „Fenerike”. În sala multimedia, arhiplină şi de această dată a BMCM, majoritatea publicului era sub vârsta majoratului. Cum partenera de dialog a scriitoarei aflată, după propria mărturisire, pentru prima dată la Câmpulung Moldovenesc, a fost profesoara Lidia-Mihaela Mîrzac de la Colegiul Silvic „Bucovina”, a cărei faimă de dascăl hăruit a depăşit de mult graniţele localităţii, cei prezenţi au ştiut din start că vor fi părtaşi la o sărbătoare a spiritului şi aşteptările nu le-au fost înşelate.
Primul volum dintr-o trilogie autobiografică, „Ferenike” este, după spusele profesoarei Lidia Mîrzac, cartea în care fiecare cititor se regăseşte, o „carte care vorbeşte despre noi toţi”. Cu un parcurs biografic foarte asemănător cu al personajului narator, pornind de la obârşia oltenească, până la treptele desăvârşirii carierei didactice, Lidia Mîrzac a făcut o scurtă, dar avizată prezentare generală a cărţii, insistând pe amănuntul semnificativ, acele momente-reper din evoluţia personajului care, puse în valoare de stilul unic al scriitoarei Doina Ruşti, produc emoţii puternice în sufletul cititorului. Roman autoficţional, „Ferenike” împleteşte realismul magic cu istoria unei lumi văzută prin „ochii copilului care citea în sufletul oamenilor”. Punând semnul egal între propria biografie şi biografia personajului său central, Doina Ruşti abandonează memorialistica în favoarea ficţiunii, rămânând ceea ce a ştiut cel mai bine să fie în sfertul de veac trecut de la debutul său scriitoricesc, o „povestaşă” desăvârşită, o voce unică în literatura română actuală.
Motivele recurente identificate de Lidia Mîrzac în volumul prezentat sunt apa, moartea şi cartea ca temelie a devenirii, şi de la acestea a pornit convorbirea dintre scriitoare şi exeget, prelungită şi completată cu întrebări ale prezenţilor la eveniment. Om al dialogului, Doina Ruşti, care este nu doar literat, ci şi un reputat universitar ce predă, pe lângă scrierea creativă şi cursuri despre relaţia artelor vizuale, în special al filmului, cu literatura, a recunoscut că pentru ea, „împrietenirea cu publicul” este esenţială.
Mulţumind cu multă căldură pentru invitaţia managerului BMCM, prof. Nicoleta Bogoş, de a-şi lansa cartea în mijlocul unei comunităţi mici, dar iubitoare de cultură, prozatoarea a lăudat frumuseţea locului şi impresionanta primire care i s-a făcut, după care a răspuns tuturor întrebărilor şi provocărilor venite din public. Nu au fost puţine aceste întrebări care au vizat atât aspecte biografice, pornind de la „povestea numelor”, al autoarei şi al romanului, cât şi despre conţinutul cărţii, despre personajele reale, dar „transfigurate artistic”, mai cu seamă Tavică, cel al cărui tragism l-a făcut legendar cu mult înainte de a fi fixat definitiv în literatură.
Altor întrebări legate de modul în care Doina Ruşti vede şi face literatura, despre predecesorii care i-au influenţat arta, scriitoarea le-a răspuns pe larg şi pe îndelete. Crescută într-o familie de „cititori profesionişi”, în care fiecare membru avea „Eminescu lui”, aceasta a fost cucerită încă din adolescenţă de Balzac, nu atât de poveştile din romane, cât de vigoarea arhitecturală a epicii sale. Rescrierea unor texte ale acestui autor (dar şi ale altora), a fost cel mai bun şi util exerciţiu în însuşirea „tehnicii” literare şi a desăvârşirii stilului propriu, de a cărui unicitate se convinge fiecare cititor, încă de la primele pagini parcurse. Acest „joc frumos” este pentru prolifica scriitoare nu doar o a doua natură, ci însăşi esenţa vieţii, raţiunea sa de a fi. Dacă originea comoşteneană şi apartenenţa la o familie exotică prin componenţă şi excentrică prin comportament îi va fi marcat atât existenţa cât şi arta, la fel de determinantă a fost şi amprenta epocii istorice pe care naratoarea îl parcurge. Mult mai „realiste” i se vor fi părut copilu-lui Doina Ruşti poveştile mitico-folclorice ale zonei de baştină, decât Războiul din Vietnam şi vizita preşedintelui Nixon în România. Mai de înţeles au fost, pesemne, apele Jiului care, înfuriate uneori, mai cereau câte-un suflet, decât descinderea unor vietnamezi veniţi cu afaceri în zonă, mai de înţeles misterioasele întâlniri din moara părăsită, decât sosirea „imperialistului” american la Bucureşti. Între memoria trăită şi memoria imaginată, între amintirea celor aflate, simţite şi înţelese în copilărie şi interpretarea acestei amintiri la vârsta maturităţii artistice, graniţele nu dispar, dar se ambiguizează, dând romanului o prospeţime, o candoare cuceritoare.
Cu binecunoscuta-i intuiţie în privinţa culturii, managerul Nicoleta Bogoş a ales, împreună cu interpreţii, un inspirat repertoriu, care s-a „asortat” perfect cu personalitatea scriitoarei şi cu temele predilecte ale epicii sale. Dacă deschiderea serii a fost oferită de elevii Mara Costan şi Matei Mamaischi însoţiţi de instructorul lor, profesoara Anca Holuţă, cu un dans pe o piesă de care scriitoarea pomeneşte în „Fenerike” – „Atât de fragedă”, versuri de Mihai Eminescu, muzică şi interpretare formaţia „Mondial” – insertul artistic a fost asigurat de doi profesori de la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, Irina-Maria Niga voce şi Bogdan Faraon clape, şi ne-a încântat simţurile cu melodii interbelice şi prelucrări folclorice, pe cât de cunoscute, pe atât de iubite de public.
Sesiunea de autografe şi de fotografii a încununat această sărbătoare cărţii, nu înainte însă ca Doinei Ruşti să i se smulgă promisiunea de a reveni la Câmpulung Moldovenesc, poate chiar foarte curând, cu următorul său roman, „Platanos”, ce va ieşi de sub tipar la sfârşitul acestei luni. Şi, ţinând cont de mărturisirea pe care o face pe pagina sa de Facebook: „În drum spre Câmpulung Moldovenesc, am poposit două ceasuri la apa Moldovei, unde am aflat un secret. În rest, lume caldă, dulceţuri şi un vis pe care l-am lăsat să plutească peste oraş.”, avem motive întemeiate s-o credem, s-o aşteptăm cu nerăbare şi, mai ales, s-o citim.
LUMINIŢA IGNEA
Comentarii