Operaţiunea „Mărţişorul”

…Păi să te pui contra tradiţiei? Nu-i uşor. Nu dacă vine vorba de firavul simbol (vândut la tarabe începând de la 3-5 lei/buc., cele mai ieftine mărţişoare, adesea cele mai urâţele), ci când te gândeşti la ce se mai poate „agăţa” de el, ca să fie mai de luare aminte. Uite că deunăzi (şi) actualul ministru al Educaţiei, vizând prima (a treia…) şi a opta zi de martie din anul curent, a simţit nevoia să se pronunţe reamintind că „strângerea de bani pentru cadouri destinate profesorilor” este interzisă prin lege. Reamintind totodată că „părinţii nemulţumiţi” pot reclama şi că „profesorul «poate» (sic! – n.n.) să refuze cadoul”. Etc. Dar ce te faci când nu există nemulţumiţi?! Sau nu că n-ar exista măcar câţiva, însă cum să se opună ei – cu mijloace firave şi simbolice – curentului, adesea materializat prin grupul de părinţi straşnic(i) susţinând tradiţia care va fi venind ahăă, tocmai de la Baba Dochia sau din familia ei ori de la şcoala unde-şi ducea nepoţeii? Sau cum te-ai pune dumneata în faţa curentului, dascăl ori mai ales dăscăliţă fiind?… Că rişti să te strici (amical şi profesional) cu ai tăi colegi de cancelarie, rişti să fii pârât, iar după aia să fii dat de exemplu (negativ/pozitiv): ori să nu mai procedezi aşa, ori să facă şi alţii (în silă?) aşa… Complicată chestie!

(S-a întâmplat ca sâmbătă, 1 martie, să mă aflu pe post de însoţitor la recepţia unei clinici private. Unde un domn drăguţ i-a întins asistentei un mărţişor plus un bucheţel de zambile. „Conducerea ne interzice să primim!…” i-a zis doamna, după care, drăguţă, i-a mulţumit pentru intenţie. Adevărat este că, acolo, o consultaţie/ investigaţie face şi 350 lei.)