Întâlnirile cenaclului „Nectarie” din Vama erau aşteptate întotdeauna cu interes pentru atmosfera de armonie şi colegialitate, pentru informaţiile interesante şi creaţiile literare promovate, susţinute cu pricepere şi obiectivitate de către cel care a fost, vreme de aproape 15 ani, preşedintele executiv al cenaclului şi redactorul-şef al revistei „Surâsul Bucovinei”, prozatorul, eseistul, poetul, umoristul fin, jurnalistul Ioan Mugurel Sasu. Cu tristeţea şi conştiinţa unei mari pierderi, colegii i-au adus în cadrul acestei întâlniri un emoţionant omagiu, o evocare de suflet, organizată de prozatorul psiholog dr. Marian Călinescu, directorul Şcolii de Educaţie Incluzivă „Sf. Andrei” din Gura Humorului, şi colectivul didactic al şcolii, care a fost şi gazda întâlnirii. În prezentarea reuşită şi caldă a Neonilei Dascălu, s-au derulat mai multe momente la care au fost prezenţi şi elevii şcolii, care s-au dovedit a fi interesaţi de cele auzite, sporind astfel emoţia întâlnirii. După momentul de reculegere, elevul Ionuţ Buta a recitat cu talent impresionantul poem „Tanti Tunde”, de Ioan Mugurel Sasu, preferat şi recitat frecvent de autor. Cantautorul Eduard Mariciuc a pus pe muzică un fragment din acest tulburător poem despre o mamă care hrănea copiii de pe uliţă, în memoria propriului copil pierdut într-un război nedrept. Solistul a vorbit despre sursele creaţiei, care pot fi uneori şi momentele triste, despre apropiatul Dragobete, printr-un cântec dedicat dragostei, despre care crede că „va putea schimba ceva”, şi a îndemnat „să nu ne pierdem visele, să dezavuăm ura, să iubim viaţa”. „Să zâmbim cu bunătate” a îndemnat şi Marian Călinescu, care a propus un text tulburător despre ce înseamnă a împărţi speranţă celor de lângă noi, chiar dacă suferim. A evocat momentul ultimei întâlniri cu Ioan Mugurel Sasu, când era poate mai obosit, iar averea sa o purta în suflet, când a fost nevoit să-l trimită la spital, de unde a plecat în altă lume.
Momentul de istorie a fost susţinut de col. r. Ioan Abutnăriţei, care s-a referit la o altă pierdere cauzată de război şi o cotropire nedreaptă, martiriul românilor din satul Mahala, regiunea Cernăuţi, care în februarie 1941 au dorit să treacă în ţară, dar, trădaţi fiind, din cei peste 600 de oameni (printre care şi copii) care au ajuns la Prut, mulţi au fost seceraţi de gloanţele sovietice la Lunca şi aruncaţi în trei gropi comune. Pentru cei rămaşi în sat au urmat şantaje, constrângeri, deportări. După eliberarea Ucrainei, s-au mai găsit circa 40 de cadavre în una dintre gropi, care au fost înhumate în cimitirul satului, fiind pomeniţi în fiecare an pentru sacrificiul lor generat de dorinţa de a rămâne români. Col. r. Vasile Aioanei a informat despre o reuşită lansare la Câmpulung a cărţii „Comoara” de Filon Lucău şi Alina Andruhovici, care însumează preocupările etnografice şi etnologice ale regretatului cercetător Filon Lucău. Propune organizarea unui moment în memoria lui Ioan Mugurel Sasu şi la Câmpulung şi se angajează să predea Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi cărţile semnate de I.M. Sasu şi colecţia de reviste „Surâsul Bucovinei”. Din volumul de poezie „Lumina toamnelor târzii” ale regretatului coleg, citeşte poemele „Teaştept” şi „Smaraldele”. În admiraţia tuturor participanţilor, maestrul Radu Bercea desenează pe tabla magnetică un reuşit portret al lui I.M. Sasu. Dumitru Muntean evocă momentul în care l-a cunoscut pe Ioan Mugurel Sasu pe care l-a apreciat în mod deosebit şi pentru crearea atmosferei plăcute din cenaclu. Admirator al lui Eminescu, a tipărit cărţi poştale cu chipul poetului, pe care le-a distribuit participanţilor la manifestarea Eminescu de la Suceava, la Conferinţa Societăţii Numismatice de la Vatra Dornei. Invocând „Istoria literaturii române din Bucovina” de Constantin Loghin, consideră că apartenenţa unui scriitor la un loc nu depinde doar de locul naşterii, ci şi de unde a trăit, a creat; astfel şi Eminescu este bucovinean, pentru că s-a format aici, s-a declarat a fi din Bucovina. A recitat o concisă creaţie de dragoste eleva Iasmina Cojocaru. Într-o nouă intervenţie, Marian Călinescu a amintit despre casa bunicilor, mama şi tata, despre trecerea timpului şi lipsa focului din vatră, dar „focul din vatra fiecăruia este căldura inimii”. Poeta Cătălina Orşivschi a dedicat o poezie „prietenului şi îndrumătorului” care a fost I.M. Sasu, în care declară cu emoţie „am rămas aici mai săraci / şi am vrea să vorbeşti / Tu taci”. A realizat un dialog antrenant cu elevii, a lecturat un poem de dragoste şi unul satiric, despre Dragobete. Despre poemele de dragoste a vorbit şi poetul Vasile Ursache, invitând la lecturarea (şi relecturarea) Iliadei şi a Odiseei şi a citit două sonete din volumul său „Epistole către Hefaistos”, oferind şi explicaţii necesare pentru auditoriu. Au intervenit online Vasile Vajoga de la Iaşi, care şi-a exprimat regretul după pierderea lui Ioan Mugurel Sasu, i-a dedicat un memento, „Poeţii au plecat spre veşnicie”, opinând că „din când în când mai cade câte-un brad”, dar „toţi poeţii mor spre a se naşte” şi Daria Dumescu, tot cu un poem omagiu. Din Vama, Ionel Orşivschi a citit din creaţia sa „Trecut-au anii” şi „Reflecţie” , dedicată lui I.M. Sasu. Gabriela Braha a amintit de şedinţa de cenaclu din 27 decembrie, când am primit cu toţii din partea preşedintelui executiv o carte inedită, cu foi albe, să o completăm fiecare cu gândurile noastre. „Am notat: A trăi –bucurie / a ajuta – datorie / a fi împlinit – iubire” a lecturat Gabriela Braha, la care a adăugat un acrostih – „Gabriela” – şi un text „Nostalgie”, o premoniţie parcă, aducând în atenţie şi un catren al poetului Ioan Rusu, câmpulungean de origine, care exprimă regretul pentru plecarea lui I.M. Sasu în altă dimensiune. Amintiri cu I.M. Sasu, cu care a fost şi coleg de serviciu, a derulat Severin Axentoi. Prin telefon, preşedintele de onoare al cenaclului, poetul şi epigramistul Vasile Larco din Iaşi, a exprimat regretul după pierderea suferită, a prezentat un „Portret de bucovinean”, care „duce munţii în spate”, considerând că suntem într-o zonă privilegiată. A citit epigrame „După recalcularea pensiilor” şi „Omagiu femeii”. Costel Simirea mărturiseşte că a pierdut un prieten, a rămas „cu un gol în suflet. A fost un om care a trăit în toate timpurile, discret, a fost o prezenţă magică între noi”. Personal m-am referit la profilul literar al lui I. Sasu, unul complex, dar şi la calităţile umane deosebite, mai puţin întâlnite în zilele noastre, şi am prezentat secvenţe din recenzia volumului de poezie „Lumina toamnelor târzii” pe care am publicat-o în revista „Moldova literară”, un volum prea puţin cunoscut, care probează talent, sensibilitate, simţul umorului, stăpânirea caracteristicilor unor forme speciale de poezie (haiku-ul, spre exemplu). Scriitorul Sorin Cotlarciuc, preşedintele fondator al cenaclului, a încheiat cu un poem care ilustrează uneori o stare dureroasă, „Singurătatea iubirii în doi”.
În partea a doua a întâlnirii, membrii cenaclului au discutat şi au stabilit prin vot structura organismelor de conducere ale cenaclului şi revistei pentru viitor şi măsuri pentru continuarea acestei activităţi lăudabile, pentru o mai vizibilă prezenţă în viaţa culturală a zonei şi a ţării. Consiliul director al cenaclului va fi format din Sorin Cotlarciuc, fondator şi preşedinte, Marian Călinescu – preşedinte executiv, Vasile Ursache – vicepreşedinte, Paraschiva Abutnăriţei – secretar, Vasile Larco – preşedinte de onoare. Din colectivul de redacţie al revistei fac parte: Sorin Cotlarciuc – preşedinte, redactor-şef Marian Călinescu şi Ioan Mugurel Sasu (in memoriam), redactori adjuncţi – Cătălina Orşivschi, Constantin Moldovan, Vasile Ursache. Radu Bercea va asigura grafica, Dulceanu Cornel, tehnoredactarea.
Foto: VALERIAN BEDRULE
Comentarii