Suntem în permanenţă asaltaţi, în mass-media, de un număr mare de persoane (mai puţin personalităţi!), care „ocupă” ecranul, transmit mesaje (ale cui?), ne învaţă cum să ne comportăm, pe cine să apreciem (în general pe ei!) şi chiar cu cine să votăm (nu este de condamnat!). Pentru toate aceste personaje foarte vizibile obişnuim să utilizăm numele de lideri, deşi imensa majoritate dintre ei nu are calităţile necesare unui reprezentant „de frunte” al cetăţenilor. Şi astfel de „lideri” avem în toate domeniile de la artă (inclusiv cea de mahala) până la politică (frecvent, tot de mahala!). Personal cred că liderii se împart în două mari categorii, respectiv cei „naturali” (au un dar de la Dumnezeu de a se impune şi a fi crezuţi) şi cei „fabricaţi” (marionetele păpuşarilor din spatele politicii, economiei, pseudoculturii şi intereselor pe plan mondial – geopolitic). Este evident pentru fiecare observator al lumii actuale că trăim într-o lume a liderilor, reali sau fabricaţi! Ei conduc sau reprezintă conducerea „din umbră”…
De ce s-a ajuns aici? Simplu. Este o metodă bună şi verificată de a înlocui regimuri democratice cu dictatori („tătuci”), fără ca „masele largi populare” să fie „supărate”, ba, chiar, printr-o propagandă intensă şi foarte calificată, să ajungă să-i idolatrizeze pe cei din „lumina reflectoarelor” sau din „capul mesei”. Prima condiţie a reuşitei unei astfel de „manevre” este ca masa votanţilor să fie cât mai „nepăsătoare” (înţelegeţi ce vreau să spun…) şi cultura politică (există aşa ceva!) să fie „la pământ”. Din păcate, această condiţie se regăseşte în cazul „tinerelor democraţii” (inclusiv România) şi, practic, lipseşte total (sau aproape) în ţările cu „vechime” în manifestarea libertăţilor cetăţeneşti. Avem de unde învăţa!
În general, liderii autocraţi fabricaţi de cei interesaţi în menţinerea unor state instabile (sau „eşuate”, cum „inspirat” numea herr Klauss România!) conduc formaţiuni politice extremiste (stânga sau dreapta). Încurajaţi prin vot, aceşti lideri şi formaţiunile lor, ajunşi la putere, pot (şi o fac!), transformă o naţiune, chiar foarte civilizată (Germania sub Hitler!), într-un stat totalitar, agresiv pe plan intern sau extern şi o ameninţare mondială (Rusia lui Putin, Iranul ayatolahilor, Coreea lui Kim etc.) în zilele noastre. Iar popoarele subjugate de dictatori-lideri tac sau chiar aplaudă. Aplauze auzim şi în România, ca omagiu lui Putin din zona trădătorilor sau dezaxaţilor…
Cine sunt marii beneficiari ai acţiunilor liderilor nu este greu de descifrat. În primul rând sunt cei care îi urmează politic, pentru că beneficiază de avantajele ajungerii la conducere. Instituţiile „de forţă” (armată, poliţie, servicii secrete), dar şi administraţia civilă, se simt foarte confortabil în „umbra” unui lider autoritar, care interzice controlul civil al activităţii acestora.
Dar cei mai mari profitori în urma promovării liderilor totalitari sunt cei care deţin controlul economic al naţiunilor. Contracte privilegiate (valori umflate), lipsa concurenţei reale (monopol), absenţa revendicărilor din partea angajaţilor şi chiar „libertatea” de a „fabrica” şi impune pseudolideri. Aceste forţe pot mai mult decât un regim democratic neconsolidat!
Istoria a înregistrat şi lideri cu o activitate politico-administrativă foarte pozitivă pentru naţiuni (la noi Carol I, Ferdinand I, Regina Maria, Brătienii etc.). Pe plan mondial, în secolul XX, acţiunile lui Reagan, papa Ioan Paul al II-lea şi ale lui Mihail Gorbaciov, au dus la prăbuşirea celui mai sângeros regim, întins la nivel planetar.
În concluzie, este bine să fim conduşi de lideri autentici, înţelepţi, calificaţi şi dedicaţi. Conducerea „colectivă” a cam eşuat! Controlul activităţii lor prin Parlament, societatea civilă, instituţii democratice este OBLIGATORIU!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii