Victorie, dar să ştim şi noi

Recent, RetuRo a dat de veste că peste 3,36 miliarde de ambalaje (unele din sticlă, din PET, nu şi borcane ş.a. – n.n.) au fost „returnate” de consumatori până la finele lui 2024, „de la lansarea celui mai mare proiect de economie circulară”, fiind predate la reciclatori fix 231.000 tone de ambalaje. O fi mult, însă din nefericire n-avem termeni de comparaţie. Atât doar că se lasă de înţeles că rezultatele ar fi mult mai bune ca cele înregistrate până la implementarea acestui sistem intermediar cu care suntem nevoiţi a avea de-a face şi care presupune, printre altele, să cumpărăm ambalaje scumpite cu 50 de bani, adesea să stăm la cozi spre a le revinde (inclusiv la concurenţă cu căutători prin gunoaie deveniţi profesionişti în noua branşă), ori a le revinde sub preţ – altor intermediari care profită de oportunitate – dacă avem „norocul” să n-avem autoturism şi de a locui în zone aflate la 20-30 km faţă de care cel mai apropiat aparat de colectare automată. În comunicatul ce anunţă victoria se precizează, printre altele, că RetuRo, administratorul SGR, funcţionează cu finanţare exclusiv privată „şi are rolul de a asigura transparenţa asupra cantităţilor de ambalaje pentru băuturi puse pe piaţă (de fapt, numai a unora – n.n.) şi returnate de consumatori, contribuind la dezvoltarea durabilă a României, prin gestionarea responsabilă a deşeurilor de ambalaje, în vederea atingerii ţintelor de reciclare impuse României de UE”. Victorie!!!, dar ne-ar plăcea şi nouă să ştim şi să pricepem de ce n-a fost chip ca respectivele ţinte să fie atinse fără de o astfel de instanţă mijlocitoare (ce produce şi „consumatorilor” destul disconfort). Precum în state apusene (Germania, Franţa), unde e suficient să depui ambalajele (nescumpite) în containerele prevăzute pentru acestea.