De fiecare dată când descopăr date şi informaţii noi despre oamenii care vin din satul meu natal Vadu Moldovei (fost Bărăşti-Ciumuleşti), nu mă pot opri, căci un imbold mă face să aştern măcar câteva rânduri despre povestea de viaţă a acelor oameni care au râs, au plâns, au lăsat o parte din sufletul lor pe uliţele satului, pe malul Şomuzului, pe sub poalele dealului Calna. Un astfel de om este Pascariu Neculai, vieţuitor care a scris istorie alături de atâţi şi atâţi anonimi care şi-au lăsat căsuţa şi s-au dus la bătălie mânaţi de dragostea pentru glie şi neam.
Pascariu Neculai din Ciumuleşti–Vadu Moldovei s-a născut în anul 1923 ca fiu al lui Dumitru Pascariu şi a făcut primele şase clase primare cu înv. Ghe. Jitaru. Tatăl său, Dumitru Pascariu, a luptat în prima conflagraţie mondială, pe fronturile de la Mărăşeşti, Oituz, Caşin (unde este o mănăstire) şi în Ardeal. Când războiul a luat sfârşit, Dumitru Pascariu a fost împroprietărit cu 4 ha de teren, ca urmare a actelor sale de curaj în bătălii. Ca tată a şase copii, a fost un exemplu de bărbăţie pentru aceştia. Dumitru Pascariu a avut trei fete şi trei băieţi (Neculai, Costică şi Ion, cel mai mic). Fiii săi Neculai şi Costică au mers pe front în Al Doilea Război Mondial, Costică fiind sanitar pe câmpul de luptă.
Neculai Pascariu a fost încorporat la Vulcan Braşov, făcând parte din Batalionul 23 Vânători de Munte – Braşov în 1944. După 23 august 1944, soldaţii au mers pe jos până la Focşani, ca mai apoi să fie transportaţi cu trenul până la Ploieşti. Necazurile au început prin bombardarea trenului în care se aflau şi prin deteriorarea liniei ferate, fiind nevoiţi să stea două săptămâni la Ploieşti, deşi era nevoie de ei pe front. Din Vadu Moldovei au mai fost mobilizaţi pe front Dumitru Andoni, Vasile Vrabie, Ion Onofrei, Th. Lala, Dumitru M. Sandu, Vasile Roşu, Vasile Varganici, Ion Burlacu, N. Cornea (Nigoteşti), Vasile Deleanu (Nigoteşti), Grigore Armanu (Movileni).
De la Ploieşti au fost duşi tot pe jos la Amărăştii de Jos, apoi la Amărăştii de Sus, unde au fost „carteruiţi” pe la casele oamenilor, neexistând condiţii de cazare la un loc. Marşuri lungi şi istovitoare, condiţii grele şi de igienă precară, unii soldaţi având râie…
Frontul era la Feldioara, spre Sf. Gheorghe. La Vâlcele au început şi ei luptele. Lupte grele, cu mari pierderi omeneşti. La Bad au fost ţinta unor mitraliere care îi secerau dintr-un avion, probabil german. Neculai Pascariu a fost grav rănit la un picior de un cartuş dum-dum, având genunchiul sfărâmat, ceea ce a făcut să ajungă spre îngrijire pe mâinile dr. Gheorghe Mânzescu de la spitalul din Braşov, unde un an a stat internat pentru a se vindeca.
După terminarea războiului, la liberare a fost şi el împroprietărit cu un hectar de pământ. A fost decorat cu medalia „Serviciul credincios” cu spade cl. I, ID 366/ 6 martie 1947, fiind avansat la gradul de plutonier major adjutant.
Iată cum oameni simpli, luaţi de la plug sau de la coasă, au ajuns să fie eroi. Eroii îşi varsă sângele pentru pământul străbun. Pământul soarbe sângele lor şi-l transformă în vremuri de pace şi linişte pentru urmaşi.
LENUŢA RUSU,
Fălticeni
Comentarii