„Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ţi aminteşti de lucruri pe care nu le-ai învăţat niciodată” (Constantin Noica)
Limba oricărui neam este o parte integrantă a definirii patriei, prin urmare este un simbol identitar. Este un vast şi complex depozit de spiritualitate, fiind nu numai un mijloc de exprimare a gândirii, ci chiar gândire vie. Limba include experienţa personală de viaţă, căpătată în familie şi prin instrucţie în şcoală, dar şi gândirea celor care au modelat-o de-a lungul veacurilor, determinând o „forma mentis”, comună tuturor celor care-şi împărtăşesc gândurile într-o limbă, marcată fiind şi de individualitatea proprie. Concluzionând, graiul părintesc determină formarea noastră ca fiinţe umane. Legiferarea în Parlamentul României – Legea 53/2013 – a unei zile speciale dedicată limbii române exprimă respectul şi preţuirea noastră pentru limba maternă. Este o datorie de conştiinţă să omagiem limba română în această zi specială, să analizăm posibilităţile de cunoaştere şi înţelegere a frumuseţii sale adânci, a bogăţiei limbii şi să gândim cum să-i păstrăm aceste calităţi în epoca tehnicizării excesive în care trăim. Dornenii nu uită că limba română ne oferă mândria identităţii naţionale, de popor vechi, care a descoperit scrierea cu mii de ani în urmă (Tăbliţele de la Tărtăria), care are o cultură tradiţională solidă şi şanse de a nu-şi pierde valorile proprii.
Ca în fiecare an, am sărbătorit şi în 2024 „Ziua Limbii Române” printr-o manifestare organizată la sediul Bibliotecii Municipale „G.T. Kirileanu”, de către Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala „Arboroasa”, Asociaţia Scriitorilor şi Artiştilor din Ţara Dornelor, Casa de Cultură „Platon Pardău” şi instituţia gazdă. Am păstrat un moment de reculegere pentru două persoane care au promovat şi au apărat limba română (fiecare la nivelul şi cu mijloacele posibile), academician Alexandrina Cernov şi profesoara dorneană Mirela Neagoş. În deschiderea manifestării, bibliotecar coordonator Nicoleta Todaşcă a subliniat importanţa evenimentului şi a lecturat un poem omagial „În limba română”, de Marius Alexandru. Am discutat despre situaţia limbii în zilele noastre, despre documentele care o normează, despre faptul că în DOOM 3 s-au făcut concesii pragmaticii intelectuale (în acord cu studiile lingvisticii occidentale), s-au acceptat numeroşi termeni din alte limbi, în special din limba engleză, o serie de termeni din vorbirea curentă ş.a. Acceptând că limba este un organism viu, opinăm că toate schimbările trebuie făcute cu prudenţă, spre a nu altera fondul limbii materne. Am discutat şi despre posibilităţile de sprijinire a românilor din comunităţile teritoriale învecinate în eforturile lor de a-şi păstra limba maternă şi elementele identitare naţionale (în special, pe românii din nordul Bucovinei). Referindu-se la „Valoarea poetică a limbii române”, prof. dr. Luminiţa Reveica Ţaran, membră a „Arboroasei” şi a ASATD, a menţionat„ Ne regăsim în patria cuvântului. Însuşi academicianul Ion Aurel Pop menţiona că, atâta timp cât suntem şi cât există Eminescu, limba noastră va rămâne. Eminescu a călătorit în interiorul cuvântului, unde imaginaţia este prioritară. A fost şi este nevoie de evoluţie”. În acest sens, prof. Ţaran a vorbit despre funcţiile cuvântului, a dat exemple de autori cunoscuţi pentru a argumenta evoluţia limbajului poetic în timp: Macedonski, Gellu Naum, Maria Banuş, T. Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, poezia de azi „o ofervărie”, deasupra tuturora nemuritoarea „Odă în metru antic” eminesciană. „Provocarea contemporană este găsirea «cuvântului ce exprimă adevărul»” a concluzionat vorbitoarea. Prozatoarea dorneană Jenica Romanică i-a provocat pe cei prezenţi la o aplicaţie practică, înţelegerea sensului unor cuvinte regionale, folosite de generaţiile de înaintaşi din zona sa natală, Reghin, prilej de a observa şi sonoritatea poetică a termenilor, cât şi faptul că au rămas în componenţa unor expresii populare înţelepte. Un moment liric omagial i-a aparţinut lui Darius Cantimir, elev la Şcoala Gimnazială nr.1, care a recitat poezia „Graiul neamului” de George Coşbuc. Poeta Anica Facina şi-a început pledoaria cu un exerciţiu de „dezgheţare”, evident, tot pe teme de cunoaştere a limbii şi a continuat cu povestea unei mari iubitoare de limbă română şi de România, profesoara Daria Barchieri, originară din zona Venetto, Italia, care a studiat limba română la Universitatea din Padova, a venit în România, de care s-a îndrăgostit, a vizitat aproape toată ţara, ca ghid turistic, este în prezent profesoară la şcoala italiană din Bucureşti. E un exemplu de străin care preţuieşte limba română, pe marii noştri poeţi, care consideră că avem „o istorie interesantă, o limbă foarte bogată”. Un moment poetic dedicat limbii materne a fost susţinut de Aldona Patraş, care a recitat poezia „Limba noastră cea română” de Tatiana Dabija, poetă şi juristă din Orhei, şi Violeta Codorean, directoarea Casei de Cultură, cu „Dacă graiul cel sfânt ni l-am pierde, placizi, într-o zi” de Dumitru Mătcaş, la care a adăugat opinia personală că am fost dintotdeauna uniţi prin limba noastră, pe care trebuie să o preţuim mai mult. Poetul Gruia Ungurian a dedicat „limbii române în sărbătoare” poemul propriu „Nemuritoarei”. Laurian Ungurian se angajează liric „să ferească cu grijă” limba maternă de la pierdere. „La mulţi ani, Limbă Română!” a rostit în debutul cuvântului său poetul Valerian Bedrule, membru al cenaclului „Ţara de Sus”, al cenaclului „Nectarie” din Vama şi al SSB, pentru care limba română este „Limba-n care ştiu tăcea… fulg de nea… pasăre… limba-n care pâine duc / mamei mele de sub nuc… balsam”, după cum se exprimă metaforic într-un reuşit poem propriu dedicat limbii materne, „Urcă iarba lângă stea”. Manifestarea s-a încheiat cu o audiţie muzicală, poezia „Limba română” de Mihai Duţescu, în interpretarea lui Florin Piersic. Cu acest prilej, bibliotecarele Nicoleta Todaşcă şi Andreea Pindelea au organizat o expoziţie de carte cu genericul „Elogiu limbii române”.
Foto: NICOLETA TODAŞCĂ, VIOLETA CODOREAN
Comentarii