În întreprindere s-a înfiinţat la un moment dat un compartiment care cuprindea de fapt tot ceea ce înseamnă activitatea de personal, învăţământ şi salarizare. Erau prea legate toate ca să se atingă scopul final pe care l-am mai menţionat odată şi anume: creşterea calităţii personalului. Şef al serviciului personal l-am numit pe Amurăriţei Vasile. Provenea din primii angajaţi ai întreprinderii.
La 1 august 1960, când s-a pus în funcţiune linia de 110 kV Bicaz – Suceava, în staţia Suceava Vasile Amurăriţei a fost şef de tură. Mai mulţi angajaţi au venit în acea perioadă la noi în întreprindere chiar de la lucrările de pe şantierul hidrocentralei de la Bicaz. (Reamintesc că la sfârşitul anului 1960 s-a pus în funcţiune hidrocentrala de la Bicaz). Atunci când s-a înfiinţat în întreprindere dispeceratul, Amurăriţei Vasile a fost primul şef de tură la dispecerul IRE Suceava. Abia ulterior în turele de la dispecer au fost numiţi ingineri. El a avut ambiţia şi puterea să susţină examenul de admitere la Facultatea de Ştiinţe Economice de la Iaşi, să absolve facultatea şi să devină un bun economist. Semăna cu inginerul Bejan. Cunoştea problemele specifice locurilor de muncă şi era normal să îi înţeleagă pe cei care îi luaseră locul în staţiile de transformare, care apăreau una câte una în întreprindere, şi apoi pe tehnicienii şi inginerii care lucrau la dispeceratele întreprinderii sau la comandament. După pensionarea lui Vasile Amurăriţei, am numit-o în locul lui pe doamna Paustoveanu, care nu a fost mai prejos decât dânsul. La salarizare am numit-o pe doamna Daniliuc, o foarte bună economistă. Împreună – Bejan, Amurăriţei, Paustoveanu şi Daniliuc – formau într-adevăr un compartiment aproape perfect care a contribuit la creşterea calitativă a personalului. De la angajare şi apoi la trimitere a electricienilor la şcolile de maiştri, la selectarea celor care meritau să fie promovaţi şi bineînţeles să li se crească salarizarea.
Relaţia bună pe care centrul de perfecţionare a avut-o cu cabinetul medical de la Policlinica din Suceava completa acest ansamblu care contribuia esenţial la bunul mers al întreprinderii.
La un moment dat, ing. Gheorghe Bejan a revenit la vechea “dragoste”. A predat conducerea centrului de perfecţionare a personalului inginerului Corneliu Orezeanu, care a dus cu succes mai departe activitatea. Inginerul Bejan a revenit la activitatea de exploatare. A continuat să meargă la unităţile întreprinderii şi să se comporte la fel fair-play cu toţi colegii de muncă. Putem spune cu certitudine că, în fiecare succes al angajaţilor din întreprinderea noastră, începând de la câştigarea trofeului energeticianului şi până la declararea IRE Suceava ca întreprindere-model, se găseşte o părticică din munca inginerului Bejan.
În toţi aceşti ani i-a fost alături soţia, doamna inginer Bejan. Am auzit-o vorbind, în plen, ca reprezentantă a Fabricii de tricotaje. Tot ce spunea avea logică. Are talent oratoric. Sunt convins că cei doi copii le vor prelua aceste calităţi.
S-au făcut multe schimburi de experienţă cu alte întreprinderi din ţară. Toţi colegii dlui Bejan, ca şi toţi colegii mei – ceilalţi directori din IRE-uri – doreau să vadă cu ochii lor cum de am reuşit noi să devenim fruntaşi pe ţară ani la rând. Cei care lucrau în activitatea de exploatare aveau un rol determinant în această întrecere între întreprinderi (criteriile de performanţă fiind: durata de remediere a deranjamentelor, a avariilor, numărul de avarii din vina personalului, numărul de accidente de muncă etc.). Întâlnirile dintre cei cu experienţă în activitatea de exploatare au determinat, până la urmă, selectarea celor mai buni dintre ei. Reprezentantul nostru, inginerul Gheorghe Bejan, împreună cu omologii lui de la IRE Bacău, IRE Ploieşti, IRE Baia Mare, IRE Iaşi şi fruntaşa fruntaşelor, inginera Magda Cucoş de la Întreprinderea de distribuţie a energiei electrice Bucureşti, au devenit buni prieteni şi modele de urmat. Se întâlneau des şi cu folos, emiteau idei novatoare şi, prin brainstorming, le alegeau pe cele mai bune. Prin serviciul de exploatare al centralei industriale de reţele electrice, aceste rezultate se transmiteau celorlalţi colegi din ţară.
…A venit şi momentul pensionării domnului inginer Bejan. Pentru prima dată, la Suceava, s-a întâmplat un lucru ieşit din comun. În faţa sediului IRE, în piaţa centrală a municipiului, s-au adunat colegi de muncă din IRE, dar şi colegi de muncă din IREurile din ţară, să participe la evenimentul pensionării domnului Bejan!
În anul 2008 am luat hotărârea să înfiinţăm o asociaţie a pensionarilor din IRE Suceava, pe care am numit-o “Seniorii Electricităţii”. Am discutat în acest scop cu fosta juristă a întreprinderii, doamna Anca Popescu, care cunoştea legislaţia în domeniu şi care a rămas alături de noi în asociaţie. Ca iniţiator, am fost ales preşedinte al asociaţiei şi, cum era normal, ceilalţi pensionari cu care ne-am asociat au fost de acord sa-l alegem ca vicepreşedinte pe domnul inginer Gheorghe Bejan. Am desfăşurat activităţi care să ne aducă venituri asociaţiei. La câteva şcoli din municipiul Suceava, ingineri cu experienţă de la noi au predat, prin contract cu şcolile, cunoştinţe elementare pentru elevii din clasele primare pentru a-i învăţa pe copii despre măsurile ce trebuie luate pentru evitarea accidentelor prin electrocutare. Principalele surse de venituri au fost sponsorizările. Cei mai mulţi bani i-am primit de la Transelectrica. Îmi amintesc şi acum discuţia cu domnul director general Gall Stelian, care mi-a spus că prin sponsorizare doreşte să ne arate cât de mult preţuieşte rezultatele întreprinderii noastre obţinute de-a lungul anilor. Un alt exemplu pe care-l menţionez se referă la domnul director general Oprea Constantin de la Hidroelectrica SA, care şi-a motivat sponsorizarea spunându-mi că am fost singura întreprindere din ţară care am luat în serios activitatea de microhidrocentrale.
Aici intervine din nou ceea ce am spus de la început despre bunătatea sufletească a domnului inginer Gheorghe Bejan. O altă latură a acestei bunătăţi sufleteşti se manifestă prin compasiune. Atunci când am avut bani în contul asociaţiei, am hotărât împreună să-i ajutăm pe acei oameni care au avut de suferit pentru că tatăl lor fusese victima unui accident de muncă – este vorba în primul rând de accidentele mortale. Foşti copii ai electricienilor care şi-au pierdut viaţa, împreună cu mamele lor, foste soţii ale electricienilor dispăruţi ca urmare a accidentelor de muncă au fost impresionaţi pur şi simplu de faptul că nu i-am uitat. Împreună cu domnul inginer Gheorghe Bejan, am asistat la scene cu mari emoţii.
Reamintesc: colegii de breaslă ai domnului inginer Bejan din toată ţara au ţinut să participe la pensionarea dânsului. În faţa sediului IRE Suceava, în piaţa centrală a municipiului Suceava, s-au adunat colegi ai dânsului din ţară alături de colegii din IRE Suceava!
În prima fotografie îl vedem înconjurat din toate părţile de oameni care au ţinut la el.
Ataşăm şi o fotografie de la petrecerea organizată de soţii Bejan în 4 iulie 2024, în care îi vedem pe amândoi, înconjuraţi de oamenii care au ţinut şi ţin la ei.
Ing. OVIDIU MUSTAŢĂ,
Director fost IRE Suceava
Comentarii