Concediu în/la ţară

„Aproximativ 66% dintre români îşi vor petrece concediul în România, iar 1 din 4 români spun că bugetul alocat anul acesta pentru vacanţă variază între 1.000 – 3.000 lei” anunţa după debutul lunii iulie CEC Bank, care realizase un sondaj cât despre vacanţe, cât despre paralele cheltuite în acest sens. Aşadar, sărea în ochi nu doar numărul mare (ni se pare…) de persoane ce preferă, din acest motiv, ţara, ci şi cel semnificativ – un sfert din total – de minuscule bugete pentru vacanţă. Însă dacă te-ai fi întrebat cum întinzi în acest scop 1.000 de lei, din aceeaşi sursă aflai că aproape 40% vizau scurte vacanţe, de cam un weekend („3-4 zile”). Aşa da? Până şi aşa pare complicat dacă te gândeşti, bunăoară, că un prânz (ieftin!) pentru două persoane poa’ să însemne jumătate dintr-o zi de cazare într-un hotel de 2-3 stele sau tot cam atâtea păpădii. Dacă o priveşti dintr-o parte, România poate părea o ţară în care aproape oricine poate face turism; pe la câte-o margine de staţiune, cu efort de căutare plus noroc, găseşti cazări şi birturi ieftine; numai să nu fii mofturos, să nu cauţi cine ştie ce confort şi calitate. Însă dacă o priveşti din partea ailaltă, uşurel poţi ajunge la concluzia că România turistică e croită mai ales pentru străini ori pentru românii aleşi. Spre o comparaţie, în Bucureşti (considerând eu capitala drept cea mai grozavă destinaţie naţională, unde poţi face şi plajă, şi cultură, unde poţi avea parte de divertisment de tot felul), în centrul vechi poţi bea o bere de la 2,5 euro plus bacşişul regulamentar, pe când în Occident, în condiţii similare, te costă 5-7 euro; dar tot acolo găseşti hoteluri la preţ de Paris şi mai scumpe ca la Praga. Să încheiem aceste rânduri cu informaţia, din sursa CEC Bank, că 7% sunt românii cu vacanţe în 2024 de peste 10.000 de lei. Şi tot cam 7% cei cu vacanţe la ţară, la rude…