Această rugăciune este în principal o rugăciune de invocare, adresându-ne lui Dumnezeu Tatăl când zicem „Sfinte Dumnezeule”, lui Dumnezeu Fiul când zicem „Sfinte Tare”, un Dumnezeu puternic, care are tărie, care are putere şi ne adresăm Duhului Sfânt celui făcător de viaţă şi celui „fără de moarte”; de altfel, fiecare persoană a Sfintei Treimi este fără de moarte. Şi după ce afirmăm acestea, prin invocare, adăugăm o rugăciune propriu-zisă: „miluieşte-ne pe noi”. Ce înseamnă „miluieşte-ne pe noi”? Zicem mai întâi lui Dumnezeu Tatăl să ne miluiască: Sfinte Dumnezeule, „miluieşte-ne pe noi”, lui Dumnezeu Fiul ne adresăm, zicând „Sfinte Tare” şi cerem să ne miluiască pe noi, ne adresăm lui Dumnezeu Duhul Sfânt când zicem „Sfinte fără de moare” şi cerem: „miluieşte-ne pe noi”. (…)
Aşa că, cerând mila lui Dumnezeu, având în vedere fiecare persoană a Sfintei Treimi, cele Trei Persoane, în general, noi în mod cuprinzător cerem ajutor de la Dumnezeu, cerem intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră, în fiinţa noastră, şi din fiinţa noastră. Pentru că la Botez, drept măritorii creştini au primit pe Sfânta Treime în suflet, de unde Sfânta Treime lucrează şi de sus şi de jos. De sus din înălţimile cereşti şi de jos din fiinţa noastră în care se sălăşluieşte Duhul Sfânt pe care îl chemăm şi unde sunt de fapt şi Tatăl şi Fiul, pentru că unde este o persoană a Sfintei Treimi sunt şi celelalte două. (Arhimandritul Teofil Părăian, Paşi pe calea duhovnicească – convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, pp. 72-73)
Comentarii