Criticul de artă Iulian Bucur, venit şi de această dată de la Bacău pentru a fi alături de artiştii suceveni şi de cei care le preţuiesc creaţiile, a fost cel care a deschis, vineri, 21 iunie, la Galeria de Artă „Ion Irimescu” din Suceava, în prezenţa unui numeros public, cea de-a doua expoziţie personală a artistei plastice sucevene Oana Chilariu Moruz, absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă Iaşi, cu specializarea pictură murală, intitulată „Arhetipuri”.
O reînnoire a unui crez
Prezenta expoziţie este vernisată la patru ani de la prima „personală”, care s-a intitulat „Dincolo de noi”, „în patru ani, căci se întâmplă precum în lumea veche, când se antrenau actorii, artiştii, sportivii, ca din patru în patru ani să arate lumii ceva, la fel a făcut şi Oana” a spus Iulian Bucur. „Pentru că un artist plastic asta şi face, priveşte dincolo de noi, de realităţile acestea banale, cotidiene”. Priveşte cu un ochi mai altfel decât ochiul omului de rând, priveşte cu ochiul artistului, „care este un ochi mai educat şi ochiul acesta educat este legat de o mână meşteră şi e legat de o minte. Şi când toate trei se leagă, pe simeze, pe hârtie, pe pânză, cu ajutorul culorilor, poate să reapară această lume”.
„Arhetipuri” este numele sub care Oana Chilariu Moruz a adunat lucrări de pictură şi grafică în care a explorat şi a cercetat matrici arhetipale. „Arhetipurile, a spus Iulian Bucur, acele chei fundamentale ale lumii, acele chei care pare-se că nici nu au fost create de cineva, există de la începutul lumii. Nouă, celor banali, obişnuiţi, ne e foarte greu să le folosim şi să le admiram şi atunci există cineva pentru noi, cineva trimis de zei, care este artistul, şi care poate să ni le înfăţişeze. Au artiştii această superbă calitate, îi copiază pe zei, care le oferă un anume ochean, astfel încât ei pot vedea arhetipurile şi apoi ni le arată şi nouă”.
Arhetipul călătorului fără chip, („pe care pictoriţa l-a numit Cain; e mai multă ceaţă, mai multă negură şi mai mult suferinţă acolo decât un chip, pentru cel care şi-a ucis fratele”), chipul Mântuitorului, („pe care cu o anumită sfială îl reprezintă”), cântecul („ascuns în două păsări, într-un amurg), peşti, îngeri („sub numele de arhangheli, ei nu au trup, ei plutesc precum sirenele”) – doar câteva dintre cele pe care Oana Chilariu Moruz le-a ridicat pe simeze.
Şi care alcătuiesc o expoziţie „care se potriveşte şi cu timpul şi cu locul”, apreciază Iulian Bucur, „dar şi cu nevoia noastră de a trece dincolo”. Căci această expoziţie, ca şi cea din 2020, asta şi încearcă, „să privească dincolo de cer, acolo unde se află lumea formelor perfecte, a formelor primare”.
Intervenţia lui Iulian Bucur s-a încheiat cu o invitaţie adresată Oanei Chilariu Moruz la un nou eveniment, „pentru că un artist trebuie să îşi reînnoiască mereu crezul” şi pentru că şi aceasta, vernisată în prag de Sânziene, „când suntem chemaţi să vedem crăpătura cerului”, nu este altceva decât „o reînnoire a unui crez”.
„O expoziţie care îndeamnă la iubire”
„«Arhetipuri», a spus Oana Chilariu Moruz, este rezultatul a şase luni de muncă, „o muncă dificilă, deloc relaxantă”, o idee care s-a născut dintr-o întâmplare, pe când răsfoia „Sacrul şi profanul” lui Mircea Eliade. „Iniţial am dorit să o intitulez «La graniţa dintre sacru şi profan» dar, în timp ce lucram, s-a produs o schimbare şi am intitulat-o «Arhetipuri». De fapt, este o combinaţie între cele două idei ale mle, pentru că ele au devenit arhetipuri din lumea sacră şi lumea profană”.
„Arhetipuri”, pentru că arhetipul este un concept la care munceşte din perioada liceului şi a facultăţii, perioadă din care încă are două, trei lucrări care au şi inspirat-o. „Ele au fost punctul de plecare şi ca şi tehnică de lucru am simţit la un moment dat că mă întorc în trecut, în perioada aia”.
Şi dacă expoziţia precedentă, din 2020, a fost mai mult o retrospectivă, artista a vrut ca cea de acum să fie ceva nou, „să transmită un mesaj privitorilor, un sentiment înalt, cel mai înalt, şi anume iubirea”. Fiecare lucrare întruchipează un arhetip şi fiecare arhetip, fie el din lumea profană sau sacră, spune o poveste pe care privitorul e invitat să o asculte. „Sper ca ele să vă transmită ce am vrut eu să spun, este o expoziţie care îndeamnă la iubire, la meditaţie”.
Comentarii