Evanghelia zilei

 Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. De aceea, fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine însuţi; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus şi le-a zis: chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi, chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel Care M-a trimis pe Mine. Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis. Îi ziceau, deci: unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: nu Mă ştiţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, pentru că nu venise încă ceasul Lui”.

Biblia vorbeşte în foarte multe situaţii despre lumină, care devine unul dintre cele mai complexe simboluri biblice. E amintit până şi un conflict între lumină şi întuneric. Autorii biblici fac adesea referiri la lumină, pe care o pun în legătură fie cu naşterea cuiva care, din optica veterotestamentară se înţelege că e echivalent cu „a vedea lumina” (cf. Iov 3, 16; Psalm 57, 8). Mai mult, în Tobit se afirmă limpede că orbul care nu vede „lumina lui Dumnezeu, are o pregustare a morţii” (Tobit 3, 17; 11, 8), dar, cu toate acestea, bolnavul oarecare, vindecat de Dumnezeu, smuls, aşadar, din „ghearele morţii” va fi bucuros să observe strălucind din nou asupra lui „lumina celor vii” (Iov 33, 30).

Pericopa de astăzi poate fi înţeleasă şi din această perspectivă, care ar putea fi rezumată astfel: Iisus vesteşte şi promite victoria asupra morţii, asupra întunericului generat de convieţuirea cu păcatul, doar acelor persoane care aud mărturia Sa, care e adevărată, şi se comportă cu luciditate, în sensul că nu numai acceptă cuvântul Evangheliei, dar îl şi pun să rodească spre desăvârşire, păstrându-l cu luare-aminte!

Într-un mod asemănător, Sfântul Proroc David, regele, se întreabă retoric: „se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat?” (cf. Psalm 87, 13) ceea ce, într-o celebră tâlcuire a regretatului arhimandrit Emilianos Simonpetritul, înseamnă că, atunci când Dumnezeu vrea să-l ajute pe om, nu o face jos, în tenebre, „unde se observă numai umbre”, ci ele, minunile, se observă „în lumina zilei”, ceea ce înseamnă, iarăşi, că „dreptatea” şi „adevărul” sunt intim legaţi de „lumină”, de însăşi „mărturia adevărată” în Hristos, cu Hristos şi pentru Hristos (cf. Arhim. Emilianos Simonpetritul, Tâlcuiri la psalmi, traducere din greacă de Ierom. Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2011, p. 109).

Necredinţa împletită cu suspiciune a fariseilor nu a fost, însă, din nefericire, de-a lungul istoriei un eveniment izolat, o contramărturie ale cărei urme să se piardă în negura timpurilor. Dimpotrivă, până în timpurile moderne, de pildă, John Dewey, filozof şi psiholog american, influenţat de ideile lui Emerson şi Schleiermacher, de pildă, va recurge la a gândi credinţa doar ca pe o expresie a limbajului filozofic, ştiinţific şi poetic, rezultând „o hristologie diluată şi empiristă”, care devine, cum puncta foarte bine regretatul om de cultură şi teolog Daniel Barbu, „o hristologie fără Hristos” care încearcă să Îl gândească pe Dumnezeu „după chipul omului”, răsturnând complet adevărul biblic revelat lumii de Duhul Sfânt, în care omul doreşte să se guverneze singur, eliminând din această „ecuaţie” tocmai pe Dumnezeu! (cf. Daniel Barbu, Pia Libertas, Editura Vremea, Bucureşti, 2023, pp. 193-194).

În concluzie, aşa cum „lumina lui Hristos” este asociată cu „viaţa”, în acelaşi fel, opţiunea de a privi cu dubii faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a supus întru totul Tatălui şi ne-a oferit eliberarea din sclavia păcatului, înseamnă a lucra contrar voii lui Dumnezeu.

Pr. Claudiu Ioan COMAN 

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI