„Declaraţie sentimentală”

> Doi ani de la trecerea în veşnicie a renumitului compozitor şi dirijor, George Sârbu

Un aristocrat al folclorului românesc

Muzica românească a avut şi are numeroşi artişti de valoare. Din păcate, viaţa nu îi poate ţine la nesfârşit printre noi ca să ne încânte cu muzica lor. Însă aceasta este nemuritoare, iar albumele înregistrate de aceştia rămân în colecţia iubitorilor de muzică.

În 27 mai 2022, părăsea discret această viaţă trecătoare, strămutându-se la Domnul, renumitul compozitor, dirijor şi orchestrator George Sîrbu. Născut în judeţul Botoşani, într-o familie cu vechi tradiţii lăutăreşti, maestrul ne părăsea la venerabila vârstă de 85 de ani. Întreaga lui carieră a fost marcată de muzică şi era cunoscut ca fiind unul dintre cei mai importanţi dirijori de orchestre populare, din ultima jumătatea de veac. Folcloristul şi-a completat şi potenţat pregătirea muzicală ca autodidact, absolvind Conservatorul de Muzică „Ciprian Porbumbescu” din Bucureşti, la cursurile fără frecvenţă, în anul 1973 cu lucrarea de diploma „Aspecte ale folclorului din zona Sucevei”, sub coordonarea etnomuzicologului profesor universitar Emilia Comişel.

De-a lungul vieţii sale, muzicianul a avut parte de o carieră de succes ca dirijor, compozitor şi folclorist. George Sârbu a activat ca dirijor pentru mai multe orchestre din ţară. Acest lucru i-a scos în evidenţă calităţile muzicale excelente pe care le avea.

Descendent dintr-o familie de rapsozi populari

George Sârbu este descendent dintr-o familie de rapsozi populari din Botoşani, fiind născut pe 5 februarie 1937, mama sa introducându-l cea dintâi în universal mirific al cântecelor bătrâneşti, haiduceşti, pastorale şi pascale, şi tatăl – ca rapsod instrumentist. Muzicianul şi-a început instruirea muzicală foarte de timpuriu, ca autodidact. La 4 ani învaţă să cânte la acordeon, începând de la vârsta de 6-7 ani tatăl său îl lua la nunţi să cânte. La 17–18 ani începe să culeagă folclor, iar la 20 de ani se remarcă prin cele dintâi prelucrări, aranjamente orchestrale şi creaţii muzicale proprii. Împreună cu fraţii săi a creat o orchestră care se numea „Fraţii Nistorescu”, foarte cunoscută în judeţul Botoşani al acelor vremuri, o formaţie etno-folclorică lăutărească. Când l-au luat în armată, era deja cunoscut fiind „încorporat” direct în Ansamblul „Doina” al Armatei Române.

După terminarea stagiului militar, a fost solicitat să devină angajatul acestui ansamblu, dar a refuzat, dorind să revină la Botoşani, unde, reîntors, împreună cu părinţii săi, a adunat mergând din casă în casă lăutari instrumentişti, necunoscători de note, şi a format Ansamblul „Garofiţa”, predecesorul celui de azi – „Rapsozii Botoşanilor”, care a avut ca prim dirijor pe acordeonistul Costel Moisa.

Director, dirijor, secretar literar-muzical

George Sârbu a poposit în trei locuri capitale pentru muzica românească, fiind mereu în slujba melosului de calitate, indiferent de funcţiile vremelnice pe care le-a deţinut, mai mult sau mai puţin, ca director, manager, dirijor sau secretar literar-muzical. Astfel, îl regăsim, cronologic, la Filarmonica de Stat din Botoşani, la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava, între anii 1961 şi 1979, un ansamblu care a păstrat peste veacuri, prin concerte şi înregistrări, filonul folocloric naţional, în deplin respect pentru originalitatea şi puritatea stilurilor locale. În viziunea marelui compozitor George Sârbu, acest ansamblu trebuia să stea la dispoziţia rapsozilor populari pentru acompaniament sau să interpreteze muzică populară instrumental.

La Orchestra „Plaiurile Bistriţei” din Bacău, între anii 1980 şi 1989, unde a fost dirijor şi director, a luat premii peste premii şi s-a afirmat atât în ţară, cât şi peste hotare. Punctul culminant al carierei a fost atins în 1984, ca dirijor la Ansamblul „Ciocârlia” din cadrul Centrului Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor, cel mai vechi ansamblu artistic din România, unde a orchestrat cântece şi jocuri din toate zonele etnofolclorice ale ţării.

Revenirea la Suceava

George Sârbu a avut o carieră impresionantă în muzică. În anul 1990, revine la Suceava, ca dirijor, director şi secretar muzical al Ansamblului „Ciprian Porumbescu”, unde s-a aşezat definitiv şi de unde, în 1996, s-a pensionat, remarcându-se şi manifestându-se ca un împătimit şi neobosit muzicolog. Între factorii formării şi dezvoltării sale, menţionam: talentul nativ, predilecţia pentru creaţiile musicale folclorice, mediul familial favorabil.

Activitatea publicistică şi discografică

Deţinător al unui palmares de creaţie impresionant (peste 5000 de înregistrări în Radio, peste 70 de discuri cu solişti vocali şi instrumentişti), maestrul George Sârbu a valorificat după 1989, un depozit de creaţie popular religioasă care a constituit obiectul multor ani de cercetare. Marele rapsod a publicat cinci colecţii de folclor muzical, a editat discuri cu colinde şi cântări pascale, cu binecuvântarea şi sprijinul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a editat trei discuri cu colinde de Crăciun din Bucovina, Moldova şi Basarabia. Astfel s-a constituit în 1991, nucleul „Baladei”.

Ctitor al Ansamblului de copii şi tineri „Balada Bucovinei”

„Balada Bucovinei” a fost constituit în anul 1990 din iniţiativa şi eforturile dirijorului şi folcloristului George Sârbu, după o activitate de peste 40 de ani în Ansamblul profesionist de folclor „Ciprian Porumbescu” din Suceava. După cum explica şi maestrul George Sârbu la acea vreme, Ansamblul „Balada Bucovinei” s-a putut înfiinţa şi manifesta independent prin activitatea sa şi datorită sprijinului şi cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. „Acest ansamblu s-a pregătit şi a înregistrat în toamna anului 1991 trei albume de colinde ale Crăciunului la Mănăstirea «Sfântul Ioan cel Nou» din Suceava, albume ce conţin colinde din vechi colecţii (George Breazul), tipice pentru Bucovina, Moldova şi Basarabia, zone folclorice distincte din nord-estul României”. În cei 30 de ani de activitate, au trecut pragul Ansamblului „Balada Bucovinei” peste 600 de tineri, s-au realizat 14 albume audio de colinde şi folclor, au susţinut peste hotare spectacole de folclor şi concerte religioase.

Elena Sârbu, prim solistă a dansatorilor

În 1963, George Sârbu se căsătoreşte cu prim solista dansatoare Elena Ucenicov, fiica maestrului bucătar al Comitetului Central. S-au cunoscut la Suceava, în 1961, doamna Nuţi, absolventă a Şcolii de balet create de Floria Capsali din Bucureşti, balerină la Teatrul Evreiesc de Stat, fiind trimisă la Suceava ca instructor dansator. În momentul în care a ajuns la Suceava, a dorit să se reîntoarcă la Bucureşti chiar în acea zi, descurajată fiind de felul în care arăta Suceava acelor timpuri. Dar, a rămas la Suceava.

„Măria sa – Folclorul”

Maestrul George Sârbu s-a inspirat în permanenţă din structura simplă a folclorului românesc, dezvoltând celula ritmico-melodică în diverse registre, cu ajutorul timbrelor arhaice capabile să reproducă sunete din natură (tilinca, fluierul, cimpoiul, cobza, etc.), îmbinate cu instrumente moderne (clarinet, trompetă, etc.), la care se adaugă pseudo-instrumentele (toaca, zurgălăii, clopoţeii, biciul, etc.). A împletit armonia tonală cu cea modală şi a utilizat punţi şi pasaje de legătură într-un mod original. La toate acestea se adaugă inspiraţia divină, căutări nesfârşite, maniera subtilă de a exprima o idee, şi atenţia pentru de-talii a unui geniu…

LUCIAN DIMITRIU

P.S. Titlul articolului nu-mi aparţine, ci aparţine maestrului George Sârbu. „Declaraţia sentimentală” a fost scrisă de artist cu ocazia ultimei piese pe care a scris-o şi care se numeşte „Bătaia”, piesă culeasă din ţinuturile Botoşanilor.

Mulţumiri doamnei Elena Sârbu, soţia maestrului George Sârbu, şi fiului acestuia, instrumentistul Cătălin Sârbu, pentru informaţiile referitoare la biografia maestrului.