> Petrecerea Sfintelor Paşti în cel mai pur stil ortodox
În general, petrecem Noaptea de Înviere la bisericuţa cea mai aproape casă sau de locul în care ne aflăm, însă eu aş putea spune că îmi aleg dinainte locul în care aş vrea să ascult slujba din această noapte sfântă, preferând să fie cât mai departe de agitaţia oraşului.
Aşa am ales Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din cartierul Iţcanii Vechi pentru a sărbători Noaptea cea Sfântă de Înviere, aflată la 3 km de de centrul Sucevei, pe strada Nicolae Labiş, o mănăstire unde altădată se ridicau codrii de stejari seculari, până la apa Sucevei, unde voievodul Dragoş întâlneşte pe un anume Iaţcu pisarul (stuparul). Dragoş îi dă în stăpânire lui Iaţcu tot „pământul de prinprejur”, dacă vrea să-şi mai aducă prieteni şi să întemeieze aici o localitate trainică, poruncindu-i totodată să taie din stejarii existenţi şi să facă o mănăstire cu ajutorul celor care se vor stabili aici. Aşa se va fi înălţat şi prima biserică din lemn de stejar de pe aceste locuri, cu 100 de ani înainte de domnia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Cu siguranţă, la începutul existenţei sale, biserica va fi fost un paraclis modest, cu câteva chilii pentru maicile nevoitoare, dar s-a dezvoltat pe parcursul anilor, astfel încât s-au zidit altă biserică de piatră şi chilii trainice, ce au durat până la secularizarea ordonată de austrieci în anul 1785, după anexarea Bucovinei de către Imperiul Austriac, când Mănăstirea Iţcanii Vechi a fost desfiinţată. Mănăstirea poartă hramul principal Adormirea Maicii Domnului, poate nu întâmplător, ţinând cont că aici se găseşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, zugrăvită pe lemn, chemând parcă paşii credincioşilor să îşi găsească alinare.
Din 1990 şi până în prezent, biserica trăieşte momente de înălţare, de refacere şi restaurare, culminând cu revenirea la statutul de biserică a reînfiinţatei Mănăstiri „Adormirea Maicii Domnului”, în anul 2022.
Arhitectura şi pictura interioară a bisericii
Pictura interioară, adevărată broderie în tehnica fresco, este realizată de profesorii Daniela şi Ioan Moldoveanu, care în acel moment pictau a XXIV-a biserică, în cartea lor de vizită existând şi biserica de la Ierihon din ara Sfântă. Iconostasul foarte frumos şi valoros al Bisericii, care are o insolită arhitectură, cu o accentuată influenţă muntenească, cu pridvorul deschis şi sprijinit de colonade, datează din 1792 şi este împodobit cu icoane vechi, de patrimoniu, Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii, Iisus Mântuitorul, Maica Domnului cu pruncul, Sfântul Arhanghel Mihail, Sfântul Arhanghel Gavriil, Cina cea de Taină, icoana Mahrama Veronicăi, Proorocii, Apostolii şi Praznicele Împărăteşti în medalioane.
La izvorul Şipote care te aşteaptă să sorbi din apa tămăduitoare ajungi parcurgând aproximativ 15 minute din curtea Mănăstirii, lăsând în stânga cimitirul şi troiţa de lemn, despre care legenda spune că ar fi locul de întâlnire a cneazului Dragoş cu Iaţcu, şi îndreptându-te pe un drum care urcă uşor, plăcut şi liniştit, pe lângă o livadă de meri, nuci, şi corcoduşi, dar şi cu sălcii plecate spre pământ. Este superb aici, atât vara, cât şi iarna, vizitând această mânăstire de nenumărate ori şi în toate anotimpurile.
Sfânta Înviere la Mănăstirea Iţcanii Vechi
Revenind la Noaptea de Înviere, pot spune că am fost pur şi simplu cucerit de intimitatea oferită de acest sfânt locaş, intimitate care contravine parcă vânzolelii create de un oraş reşedinţă de judeţ. Curtea foarte încăpătoare este suficientă pentru toţi cei cere venim să luăm lumină, reuşind să simţim acea atmosferă înălţătoare şi binecuvântată pe care numai Învierea ne-o oferă.
În noaptea Sfintelor Paşti, credincioşii au participat într-un număr mare la slujba de Înviere, oficiată de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Iustinian, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi format din: preotul Teodor Mera, Protosinghelul Matei Băcilă, Ieromonahul Donat şi Ierodiacon Dionisie. La miezul nopţii, credincioşii au venit în locul special amenajat din faţa bisericii, din curtea mănăstirii pentru a se împărtăşi de Lumina Sfântă a Învierii lui Hristos, care a fost adusă de la Ierusalim. Cu acest prilej, stareţul Iustinian a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură şi s-a dat citire Pastoralei Înaltpreasfinţiei Sale Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor la Sfintele Paşti, intitulată „Argumentele tăcute” ale Învierii lui Hristos. În continuare, Arhimandritul Iustinian a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în biserica Adormirea Maicii Domnului a voevodalei Mănăstiri Iţcanii Vechi.
Credincioşii prezenţi au avut posibilitatea să se închine la racla în care este aşezat un veşmânt al Sfintei Muceniţe Filofteia, adus de la Mănăstirea Curtea de Argeş, păstrat în biserica aşezământului monahal, veşmânt ce a fost dăruit obştei mănăstirii, prin truda neobositului părinte stareţ Arhimandritul Iustinian, de către Înaltpreasfinţitul Calinic Argeşeanul arhiepiscop al Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului. La finalul Sfintei Liturghii, stareţul a transmis credincioşilor să prăznuiască aceste zile ale Sfintelor Paşti cu pace şi alese bucurii, potrivit datinii străbune şi a încheiat cu tradiţionalul ceremonial de sfinţire a bucatelor, invitând credincioşii la trapeză, pentru a ciocni un ou roşu.
Biserica părăsită, părăginită şi jefuită…
În multele mele peregrinări pe aici, am aflat că mănăstirea a suferit în timp pagube importante, atât incendii, secete, furtuni, cutremure, dar şi distrugeri de către armata habsburgică, care a transformat-o în depozit, însă a renăscut mereu, actuala înfăţişare a bisericii datând din timpul domniei voievodului Vasile Lupu când funcţiona ca aşezământ de măicuţe. Este un loc cu adevărat minunat, atât ca aşezare, cât şi datorită minunilor care s-au înfăptuit aici.
„Veniţi de luaţi lumină!”
LUCIAN DIMITRIU
Comentarii