Cu ce „garanţie”?

…Despre cele (doar unele) ambalaje din sticlă ori plastice returnabile contra a aprox. 10 eurocenţi se zice că-i vorba de „garanţie”. Încă o situaţie în care, pre limba noastră, uităm ce înseamnă conţinutul vorbei. Când, de fapt, înţelesul este despre a cumpăra, dimpreună cu un produs, şi ambalajul, cu indicaţie (spre a nu rămâne în pierdere) să-l revindem. Unde şi cum?! Cetăţenii patriei interesaţi de ecologie, iar dacă nu cel puţin de recuperarea a câte 10 eurocenţi de ambalaj (atunci când acesta este marcat anume ca fiind vrednic de recuperare), deja s-au prins cum să (con)lucreze: să-şi disponibilizeze în gospodărie un spaţiu anume pentru a depozita aşa ambalaje (dincolo de cele pentru gunoi umed, respectiv uscat), plus eventual să folosească un autovehicul (dacă posedă 2-3, cu atât mai bine) ca să transporte, periodic, rodul (costisitor nu la mai mult de 10 eurocenţi/buc., cum am zis) consumului. În contextul în care-s încă puţine aparate care să te ajute să-ţi recuperezi paralele, în contextul în care acelea, deocamdată, te leagă de anumite supermarketuri cărora ar trebui ca – în baza asumatei lor misiuni eco – să le faci mai departe vânzare. (Un ecologist nu înnăscut, ci devenit, întru aşa logică mi-a dat de înţeles că ar avea de gând să se mute la curte şi să-şi ia autovehicul, tocmai spre a contribui cu spor la aşa afacere cu „garanţie”.)

…Vezi, în întârziate Dex-uri, vechi înţelesuri ale vorbei „garanţie”. Bunăoară cu privire la trezirea încrederii, în sens de siguranţă. Nu tocmai faţă de situaţia că, în urmă cu juma’ de veac, vei fi cumpărat la un chioşc o răcoritoare şi erai convocat, întru „garanţie”, să nu pierzi din vedere să revii acolo cu sticla goală. Nici azi, faţă de situaţia în care, într-un oarecare hotel, depui la cazare o sumă cum că nu vei pleca acasă cu prosoapele, feţele de pernă şi receptorul TV smart.