Sub povara veacurilor încercănate cu poftele unor iluştri muritori şi frămân-tate de uneltiri iscate din mari pofte şi mărunte minţi, cetatea Sucevei a dăinuit până în zilele noastre, ca pildă şi mărturie că voia omului rămâne întotdeauna la mila Domnului. Zidurile ei groase, înălţate cu truda vieţuitorilor acestor locuri, au rezistat ca stavilă în calea celor care au poftit să le stăpânească. După vremuri, în porţile cetăţii moldave au bătut cu trunchiuri de lemn, cu ghiulele din piatră, cu arme din fier şi armate spoite în armuri feluriţi venetici porniţi prin lume după căpătuială, ca să le năruie în folosul împărăţiilor în care îşi cloceau visurile. Dar cetatea Sucevei nu a fost niciodată cucerită. Dacă s-a ruinat, de mâna celor care au stăpânit-o s-a risipit şi cu voia celor care i-au păzit porţile au pătruns duşmanii în sânul ei. Ori domnii prea slabi, ori intrigile prea adânci ori trădătorii prea mulţi au fost pricinile care au îngenunchiat-o. Se spune că istoria se repetă şi iată că Suceava este din nou ţinta vizată de cei care vin să-i încerce vrednicia bătând în porţile ei nu cu lemn, piatră şi oţel, ci cu AUR. Revărsarea cetăţenească de pe străzile capitalei de judeţ, prezentată live pe internet, mi-a lăsat impresia turnării unei secvenţe de film cu subiect istoric, regizat după toate regulile artei cinematografice în care figuranţii, îşi jucau rolurile atribuite, stimulaţi de răsplata promisă. Care în postură de mercenari, care în rol de răsculaţi nemulţumiţi, cred că au reuşit să reconstituie şi să egaleze hărmălaia specifică unei bătălii serioase, aşa cum vor fi fost cele din vremea marelui voievod Ştefan. Cu strategii şi cu trucuri, cu fandări şi eschivări politice, cu atacuri frontale şi învăluiri periculoase, am avut în faţă tabloul unei bătălii din Evul Mediu pus în scenă de o echipă de profesionişti serios implicaţi. Iar toate acestea pentru a ne aminti că suntem în an electoral şi că avem de ales. Din fericire sucevenii încă mai păstrează în firea lor moştenirea de cumpătare şi bună judecată lăsată de înaintaşi. Vor şti ce să aleagă şi vor alege cu demnitate, cu simţământul dat de vorbele lui Ştefan, care le-a fost baci şi i-a povăţuit a cui este şi trebuie să rămână Moldova. Dar până atunci scenariile arată că în zidurile Sucevei vor mai fi aruncate fel şi fel de ghiulele.
CASIAN BALABAŞCIUC
Comentarii