Avem obiceiul de a înjura, a dispreţui şi chiar urî categorii sociale, etnii, profesii sau reprezentanţi ai puterii. O facem la grămadă, fără a analiza prestaţiile individuale, onestitatea sau lipsa ei în fiecare caz sau gradul în care ne afectează personal activitatea acestora. În plus, căutăm să-i facem vinovaţi de aproape toate eşecurile personale ale comunităţii sau ale naţiunii. Cât de simplu, şi pentru cei mai puţin „luminaţi”, chiar confortabil, este să dăm vina pe şefi, adversari politici, pe străinii care ne vor sclavi sau, vinovata zilelor noastre, „Oculta mondială”! Îi înjurăm cu toată echipa de care aparţinem şi, la nivel naţional, de întreg poporul, într-un cor al patrioţilor români „verzi” şi urmaşi ai dacilor.
Trebuie arătat că nu „vestejim” pe toţi cei pe care îi suspectăm că ne afectează viaţa. Sub nicio formă! Pe cei puternici nu îi înjurăm, ba chiar îi lăudăm şi le mulţumim pentru atitudinea faţă de noi! Cel puţin pe faţă! N-am fost antiotomani, antiruşi sau antiaustrieci decât atunci când am găsit un „stăpân” mai puternic. Dacă acum majoritar suntem pro UE sau SUA nu este rău. Aceştia nu ne iubesc (nu există iubire pe plan mondial!), dar interesele noastre, în mare parte, coincid cu ale lor. Ei doresc ca noi să producem şi să consumăm! Şi noi la fel!! Există şi manifestări tâmpe de ambele părţi!
Dar să vedem pe cine înjurăm şi acuzăm cu mai mult entuziasm. În primul rând avem ca ţinte favorite ţările mai mici (Ungaria, Israel, mai nou Austria) dar avem mare grijă, la nivel central, „în care câine dăm cu piatra”. Pentru că nu ştim care va fi reacţia stăpânului câinelui. Ridicolă este răţoiala României la marile puteri dictatoriale (Rusia, China) sau a autocraţiilor regionale (Turcia, Iran). După aceasta aşteptăm aprecieri (sau un biscuite!) din partea marilor prieteni din această perioadă (UE, SUA), dar aceştia au lucruri importante de făcut şi nu ne bagă în seamă. Dar noi perseverăm! Era să spun „perverserăm” în manifestări pe care nu ne folosesc! Dar asta este diplomaţia lui herr Klaus şi a găştii imense de nechemaţi din Ministerul de Externe.
Ce rezolvăm prin aceste atitudini? Nimic pe plan extern pe moment şi pierdem pe termen lung, inclusiv abandonând legăturile firave din trecut (China, ţările arabe). Nu ştim ce vrem, unde şi cum să ajungem în Europa şi în lume! Şi, mai mult, nu ştim până unde să mergem atât în slugărnicie, cât şi atitudine belicoasă ridicolă! Nu cred că în acest domeniu se referea preşedintele, când a spus că România este un stat eşuat, dar eşecul său şi a echipei pe plan extern este foarte vizibil! Pe când demisii? Nu cred!
Trebuie să ne întrebăm şi cine ne „mână în luptă” pentru a deveni ridicoli şi a pierde pe plan mondial. În primul rând „inculta naţională”. Dacă se folosesc de prostia noastră şi străinii, este evident, dar nu pot să-i condamn. „Jocul mondial” se bazează în mare parte pe „greşeala adversarilor”. Iar noi oferim mai multe greşeli decât şi-au imaginat adversarii.
Ne putem vindeca de atitudinea bezmetică pe plan extern? Daaa! Promovarea celor educaţi, cu prestigiu extern şi bine intenţionaţi, este soluţia! Valabil şi pe plan intern!
DAN STRUTINSCHI
PS Umberto Eco: „Inteligenţa are limite. Prostia nu!” „Iniţiativele parlamentare” confirmă! Ca şi „luările de poziţii”. Inclusiv în Parlamentul European!!
Comentarii