Atunci când intrăm într-o biserică ortodoxă privirea este orientată spre Sfântul Altar. Acesta este despărţit de naos, încăperea centrală, printr-o „icoană” care cuprinde mai multe icoane. Aceasta se numeşte „catapeteasmă”. Părintele Patriarh Daniel afirmă faptul că tâmpla sau catapeteasma reprezintă o „evanghelie pictată” sau „un ecran prin care noi privim spre Împărăţia Cerurilor”. Parte integrantă a bisericii, iconostasul sau catapeteasma se află între altar şi naos. Sfinţii Părinţi l-au asemănat cu hotarul dintre două lumi: cea divină şi cea umană, cea veşnică şi cea trecătoare [1].
Catapeteasma, numită uneori şi iconostas, este denumirea care se dă acelui zid sau perete acoperit de icoane, care desparte cele două încăperi principale ale interiorului bisericilor ortodoxe, adică altarul şi naosul. Este un element specific şi important al locaşului de cult ortodox, nu atât din punct de vedere arhitectonic, cât teologic şi iconografic.
Denumirea greacă de catapeteasmă (văl, perdea), folosită şi în româneşte alături de cea de tâmplă, este de origine biblică şi aminteşte de perdeaua care, atât la Cortul Mărturiei, cât şi la Templul iudaic din Ierusalim, despărţea Sfânta Sfintelor de Sfânta (II Regi 6, 21; Evrei 9, 3; Luca 23, 45) [2].
Catapeteasma este prevăzută cu trei uşi: una la mijloc, în două canate, şi alte două laterale, cu câte un canat. Cele din mijloc se numesc sfintele uşi, pentru că pe ele circulă numai clericii (diaconi, preoţi, ierarhi) care, în cursul sfintelor slujbe, duc în mâini obiecte sfinte (Sfintele Daruri, Sfânta Evangheli). Uşile din partea de nord şi de sud se numesc laterale sau diaconeşti, deoarece prin ele intră şi ies diaconii la ectenii, la vohoade şi la alte momente din cursul slujbei prevăzute în Tipic [3].
Catapeteasma este un „tablou” care ne prezintă în sinteză iconomia şi istoria mântuirii neamului. În acest sens, ea cuprinde chipurile profeţilor care au prorocit despre Mântuitorul Hristos şi despre Maica Domnului. Un alt registru cuprinde icoanele Sfinţilor Apostoli care au încreştinat lumea. Urmează praznicele împărăteşti care ne amintesc de toate lucrurile minunate săvârşite de Domnul. În plan central se află icoana Deisis în care Mântuitorul apare ca Judecător iar Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul ca mijlocitori. Nelipsită este şi icoana Cinei Celei de Taină care ajută omul să pătrundă cu mintea în Sfânta Sfintelor spre a medita permanent la jertfa Mântuitorului Hristos. Uşile împărăteşti au reprezentată Buna Vestire, arătând că Împăratul Cerurilor se deschide prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin consimţământul Fecioarei Maria. Uşile diaconeşti, cea din dreapta îl are pe Sfântul Arhanghel Mihail reprezentat cu sabie de foc, iar cea din stânga pe Sfântul Sfântul Arhanghel Gavriil reprezentat cu un crin în mână. Acesta arată un mesaj complementar: Cine păzeşte legea lui Dumnezeu are parte de binecuvântarea Lui.
Punctul culminant al catapetesmei îl reprezintă Sfânta Cruce, de deasupra ei. Pe aceasta este reprezentat Mântuitorul Hristos răstignit, care îmbrăţişează lumea din iubire. De-a dreapta este reprezentată Maica Domnului, iar de-a stânga Sfântul Evanghelist Ioan – Apostolul iubirii.
Înţelegem din această reprezentare că orice jertfă presupune iubire, dăruire şi curăţie.
Catapeteasma este, deci un hotar, un semn al deosebirii care şi desparte, şi uneşte, bifurcând lumea simţită şi reintegrând-o printr-o serie de corespondenţe reflective, interconectate, printr-o gamă de relaţii mijlocite de gesturi, mişcare, limbaj şi simboluri. Pune în joc, înaintea tuturor, un univers fecund de figuri de unde şi în care Duhul Se dezvăluie progresiv. Fiecare semn, fiecare simbol, fiecare semnificaţie capătă adâncime prin despărţire, separare în două: „Litera ucide, iar duhul face viu” (II Corinteni 3, 6). Catapeteasma, precum o icoană cu două feţe, este astfel tabla de piatră a unei noi legi, înscrise pe faţă şi pe spate; cartea tainică, scrisă pe ambele laturi, care va rămâne pecetluită până la sfârşitul veacurilor (Apocalipsa 5, 1) [4].
În concluzie, catapeteasma reprezintă un mijloc foarte important de misiune şi de transmitere a cuvântului mântuitor, după cum afirmă PF. Părinte Patriarh Daniel: „Când ne uităm la iconostas vedem Împărăţia lui Dumnezeu venind spre noi, ca noi să înaintăm spre Împărăţia Cerurilor”.
Pr. PAVEL CHIRIAC
Comentarii