Regula lui patru

Copiii, eventual cu ajutor, şi-au făcut scrisorile către Moş Crăciun… Aşa cum se poartă, unele dintre ele, până să ajungă la Moş, au ajuns pozate pe reţelele de socializare. Astfel am aflat şi noi că, după ce au declarat că au fost cuminţi şi ascultători, unii îşi doresc ceva dulciuri, câte o jucărie, periuţă şi pastă de dinţi, hăinuţe şi detergent ca mama să le spele hăinuţele, iar alţii… Am aflat că destui sunt dintre cei care nici nu mai ştiu ce să-şi dorească! În cazul celor din familii lipsite de stare, sarcina Moşului este cumva mai simplă / mai uşoară. În cazul celorlalţi, Moşul a fost deja consiliat de specialişti în parenting ş.a., care i-au zis să aplice „regula lui patru”. Adică, oricât de cuminţi ar fi fost copiii, să nu le dăruiască mai mult de patru cadouri: eventual un dulce, două jucării diferite şi neapărat o carte (hai, fie şi o tabletă pe care se pot citi e-book-uri!). Plus că mămica şi tăticul, naşii, rudele, prietenii au fost consiliaţi ca, dacă mai au şi alte daruri, să precizeze că acelea sunt din partea lor, pentru care au muncit, au câştigat, le-au cumpărat, astfel încât şi la fine de an copiii să fie dotaţi şi cât se poate de fericiţi. Dar, ca un (alt) exemplu, să nu le dăruiască hăinuţe, ghetuţe, caiete, creioane, căci ele provin din zona obligaţiilor permanente. Şi să aibă mare grijă ca anterior să discute, darnicii, unii cu alţii, ca nu cumva fetiţa să primească 20 de păpuşi la fel, ori băieţelul 20 de trenuleţe identice. (Iar dacă, totuşi, dintr-o eroare s-ar ajunge la dubluri, copilul acela să nu fie supărat, ci să fie învăţat să dăruiască fără rezerve ce-i prisoseşte!)

(Mă credeţi că până şi eu i-am compus Moşului o scrisoare? I-am zis că am de toate, conform trebuinţelor mele, dar nu-mi strică o surpriză. Că i-aş solicita doar să mă mai ţină sănătos o vreme… Însă la capitolul ăsta ştiu ce-mi răspunde: că asta-i numai şi numai treaba mea.)