Nu rezultă!

Şi eu mă număr printre cei care am jurat să-mi apăr ţara; şi nu o dau la-ntors – nici ţara, nici jurământul. Însă uite că citesc concluziile unei recente cercetări INSCOP (la comanda New Strategy Center; prins în necunoştinţă de cauză, am citit că este „un ONG care asigură un cadru de dezbateri pentru subiecte de maximă importană pentru România”) potrivit căreia aflu că, „în cazul unui război în care România ar fi atacată”, 50,5% dintre respondenţi au zis că ar lupta pentru…, dintre care 60% bărbaţi, iar 40% femei. Din sumarul pentru marele public nu rezultă câţi dintre respectivii (care au spus da!) au făcut (odinioară…) armata, de fapt ce vârste au acum, câţi au permis de armă (cu tot ce înseamnă asta, de la cazier, la certificat de la psiholog), nu în cele din urmă câţi urmăresc la TV filme de acţiune în care eroul (pozitiv, desigur) scapă nevătămat în urma unor fulminante atacuri presupunând rafale de proiectile transmise de la sol şi din aer (de la o vreme, povestim şi despre drone superinteligente!)… Rezultă însă – şi vă întreb dacă nu-s şi ei de înţeles? – că aproape 12% zic că s-ar ascunde cumva în caz de război, peste 19% ar emigra, peste 5% ar încerca să se dea bolnavi etc. Dar din cercetare nu rezultă – înţeleg fiindcă nici n-au fost puse întrebări în acest sens – câţi şi-ar pune capul ca, eventual, anticipând un aşa urât conflict, să-l împiedice cu mintea, negocierea, compromisul, amânarea. Nu rezultă! Poate întrucât mulţi dintre noi n-am ajuns să fim aşa de luminaţi încât să nu umblăm prin lume cu buzunarele pline cu pietre. Gata să pună talpa peste furnici, gata să tragă cu praştia-n vrăbii, gata, oricând gata. Inclusiv împotriva bullying-ului şi violenţei în familie.