Episodul XIII
În fapt, românii construiseră la Cernăuţi, Siret şi Suceava – şi nu din fondul religionar – câte un internat pentru elevi, iar „Apărarea Naţională” publica adesea „mulţămite publice” care înregistrau minuţios donaţiile făcute, dar şi bilanţuri sau informaţii de tot felul.
În nr. 53 şi 54, din 28 iulie 1907, p. 6, Dionisie cav. de Bejan (preşedinte) şi Adrian Bocca (secretar) anunţă concursul pentru ocuparea locurilor în Internatul „Francisc-Iosif” de băieţi români din Cernăuţi (era pe Str. Lumei nouă, nr. 24), pentru anul 1907/1908. Se precizează ce documente trebuie să însoţească cererile propriu-zise, câte locuri gratuite sunt (doar 8), ce taxe se percep (40 de coroane, iar pentru elevii sărmani, 12 şi, în mod excepţional, 10 coroane pe lună; aşa stabilise Societatea pentru Cultura şi Literatura Română) şi când trebuie predate, alte condiţii pentru acceptarea cererilor etc.
În fine, elevii acceptaţi trebuie să aibă pe 1 septembrie, la începutul anului, „4 cămeşi de zi, 2 cămeşi de noapte, 6 ismene şi pentru iarnă necondiţionat, 1 păreche de pantaloni resp. berneveci în stare bună. Un obial sau un ţol gros de lână, se poate cumpăra la Mittelmann, Cernăuţ strada Ardealului 27, 4 prostiri (şi anume 2 prostiri pentru acoperirea mindirului sau părului şi 2 pentru obialul sau ţolul de lână), 1 perină, 4 feţe de perină, 4 ştergare, 6 părechi de colţuni sau obiele, 6 batiste, 2 pepteni (1 des şi unu rar), 1 perie de tuns şi 1 de lustruit botinele şi în fine 1 perie de dinţi”.
În numărul imediat următor, sub titlul „Internatul Francisc-Iosif de băieţi români din Cernăuţ” se publică un raport al Internatul respectiv pentru anul 1906/1907. La sfârşitul semestrului de vară, fuseseră 200 de alumni interni, „dintre care 5 studenţi universitari (prefecţi), 1 elev de la şcoala de meserie şi 23 învăţăcei de diferite meserii şi 11 elevi externi, dintre care 8 învăţăcei de diferite meserii şi 3 de la şcoala de meserie; deci 5 stud. univ. (prefecţi), 171 de elevi de diferite şcoli, 4 elevi de la şcoala de meserie şi 31 de învăţăcei de la diferite meserii = 211 alumni”. „Elevii interni şi externi au cercetat: şcoala primară, cursul pregătitor pentru gimnaziu, gimnaziul, şcoala reală or. ort., cursul pregătitor pentru pedagogiu, pedagogiul (34 de elevi) şi şcoala de meserie (2 elevi: secţia p. comerciu şi 2 elevi: secţia p. zidiri). // Dintre cei 31 învăţăcei (meseriaşi) sunt: 2 la «Societatea tipografică bucovineană», 9 (concediaţi pe la diferite filiale) la «Prăvălia română», 3 la Schmidt şi Fontin, comerciant mare, 2 la Carol şi Emil Piskorz, comerciant, 1 la Carol Horniker, comerciant de ferării, 1 la Leon Katz, comerciant de ferării, 1 (bolnav) la George Vistec, comerciant, 1 la Norbert Kula, comerciant, 1 la M. Morgenstern, librar, 1 la H. Weiss, maşinist, 1 la N. Kucharczyk, cofetar, 1 la F. Schhwarz, croitor, 1 la Sigm. Burnat, cizmar, 1 la L. Ernst, tâmplar, 1 la I. Czerny, tâmplar, 1 la Isidor Walzer, lăcătuş, 1 la E. Grätz, lăcătuş, 1 la I. Senft, lăcătuş şi 1 la şcoala de ţesut. Toţi învăţăceii, afară de 2 care n-au îndeplinit încă timpul de probă, au contracte cu meşterii resp. comercianţii la cari se află”. Interesul pentru Internat era uriaş, din moment ce „în anul 1904/1905 au fost în internat numai 3 meseriaşi şi 4 elevi ai şcoalei de meserii”, iar „în anul 1905/1906: 27 de învăţăcei de diferite meserii şi 2 elevi de la şcoala de meserii” („Internatul Francisc-Iosif de băieţi români din Cernăuţ”, „Apărarea Naţională”, nr. 55, 4 iulie 1907, p. 2). (Va urma)
MIRCEA A. DIACONU
Universitatea „Ştefan cel Mare”
Comentarii