Scene de viaţă socială bucovineană

1882.Cernăuţi, 1882. ADAOS. Precizări/clarificări (I)

Înainte de a trece la următorul an, frumos este să ne ţinem de promisiune şi să completăm cu nişte date „seci” relatarea anterioară. Mai întâi ne atrag atenţia „graţioasele şi amabilele domnişoare Teofila Popovici şi Elena Pădure, care au ştiut să facă o vie şi adâncă impresiune asupra auditorilor prin minunatele lor producţiuni muzicale”, prima dintre acestea fiind şi cea care „pe lângă multe alte îndemânări, a binevoit a pune la dispoziţiunea Junimii o sală unde se putură exercita aceste jocuri”. Dar noi pe această Teofila, fiica preotului Gheorghe Popovici din Dărmăneşti, o cunoaştem dintr-o scrisoare a lui Ciprian Porumbescu, care îi comunică, la 27 ian. 1883, prietenului Nastasi din Braşov: „Luţa, pe care-l vei fi cunoscut din Viena, s-a logodit cu fata aceea a cărei fotografie ţi-am arătat toamna trecută, care m-ar fi vrut pe mine, şi e atât de avută – Teofila Popoviciu din Hatna” (Ciprian Porumbescu, Corespondenţă, Ediţie de Nicolae Cârlan, Suceava, 2003, p. 59).

Cât despre disponibilitatea imobiliară a domnişoarei, iată ce-şi aduce aminte un vieţuitor al acelor timpuri: „Casa de pe strada Herescu nr. 4, în care locuia unchiul Teodor Tarnavschi, era proprietatea avocatului din Suceava Dr. Ioan Luţia, care, prin soţia sa Teofila, născută Popovici, o primise ca moştenire. Casa n-avea etaj, dar era lungă, solid clădită şi avea două corpuri cu câte patru camere mari, o curte destul de spaţioasă şi în fund, spre strada Dominicului, o mică grădină despărţită printr-un gard de marea grădină ce se întindea până pe strada Dominicului, pe care dacă o urcai, dădeai într-o piaţetă pe care creştea iarba şi care era încadrată la răsărit de grădina amintită, iar înspre nord de frumoasa grădină cu o casă veche moldovenească în care pe vremea aceea locuia cunoscutul preot Constantin Morariu” (Ovid opa, Amintiri din ara Fagilor, vol. II, Bucureşti, Tracus Arte, 2012, p. 251). Dacă mai adăugăm şi „amănuntul” că Teofila era mama viitorului scriitor-erou Lascar Luţia – iată că lucrurile devin interesante şi se leagă altfel.

Dintr-o scrisoare a lui Victor Morariu, din 29 iulie 1913, adresată fratelui său Leca, scoate din nou capul serbarea din 1881, urmare a unei „escapade” bucovinene în zona Bistriţa-Năsăud, în compania cumnatului Vasile Greciuc (Grecu) şi a fraţilor Aspazia („d-ra doctor”) şi Lascar Luţia (= I.T. Lais): „În Bistriţa – Pe înserate vizităm casina românească, unde găsim doi domni mai bătrâni: Dr. Criteanu şi inginerul Candale. Acest din urmă cunoaşte mulţime de bucovineni: şi pe tătuca, pe Vasilică Morariu, fraţii Bumbac, şi pe dl. Dr. Luţia. Se bucură deci mult de d-şoara doctor şi de… I.T. Lais, pe care-l trădez eu. Pe când Pasia vorbeşte cu celalalt domn, eu îi dau lui Candale lămuriri despre întreaga familie. Se miră şi el de numele Olda şi tot mai mult se bucură că aude atâtea lucruri frumoase despre D-lor. – Sara, la otel, pe când stam la cină, surpriză: un tânăr, Dr. Candale, avocat, nepotul celui dintâi, vine să ne invite pe mine, Pasia şi Lache, la dl. Candale. Aice cunoaştem pe d-na Candale, originară din România; impresia: bunătate. Dl. Candale ne povesteşte de primul bal al Junimei, la care el a aranjat romana (la 1881); acolo a dansat şi tânăra d-nă Luţia. Ne arată şi o fotografie a ei, pe care Pasia n-a văzut-o acasă” (Scrisoare în fondul Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” din Suceava – preşedinte dna farm. Maria Olar, căreia îi aducem cuvenitele mulţumiri pentru permisiunea publicării de faţă).

Aşadar ing. A. Candale, cassar al Reuniunii române de cântări din Bistriţa, reales în ian. 1912, autor (în colaborare) şi al unei broşuri cu titlul: Expoziţia internaţională şi Congresul agricol şi silvic din Viena (1890), lăudat de „Gazeta Transilvaniei” din Braşov, în dec. 1910 („Un frumos şi viguros bărbat, inginerul Alexe Candale, s-a pus cu multă bunăvoinţă, însufleţire şi statornicie pe instruarea perfectă a Romanei iubilare şi a câtorva variante de hore) şi în ian.-feb. 1911 („d-l A. Candale, inginer în retragere, s-a angajat a instrua tineretul la dansurile noastre naţionale. În primul rând ne-a instruat Romana. Îţi râde inima văzând tineretul dansând acest joc de salon cu o exactitate ce a stârnit admiraţia tuturor. D-l Candale, deşi om în etate, în decurs de câteva săptămâni, cu voie şi zel tineresc, a instruit tineretul să joace cel mai frumos dans naţional”), şi-a continuat măcar încă trei decenii promovarea mult lăudatului dans.