> L.D. CLEMENT
La debut de nou an şcolar, am reţinut şi emoţiona(n)tele gânduri ale unei foste eleve de liceu (nu dintre cele de top între licee) care ne vorbea despre imensa răbdare a profei sale de română în lucrul cu tineri de clasa a IX-a pe care-i găsi prea puţin ştiutori a citi, a scrie, chiar a se iscăli… Şi-am aflat că pe unii reuşi să-i (mai) ridice; pe câţiva dintre ei chiar aşa de tare încât au izbutit ulterior să facă şi facultăţi! Situaţie care mi-a amintit că, în primăvară, un studiu naţional realizat de o platformă educaţională în colaborare cu ministerul de resort arăta că peste 40% dintre elevi se încadrau binişor în categoria „analfabeţi funcţional”. Cercetarea se realizase pe vreo 15.000 de copii de şcoală cu vârste între 6 şi 14 ani, dintre care numai 11% erau în stare să priceapă de la cap la coadă un text, iar 47% cu oarece opinteli. Cât şi în ce măsură ar fi în stare ca, într-un viitor, cei cu astfel de probleme să (mai) crească? E dificil de estimat. E greu de presupus câţi vor putea să citească o etichetă dacă sunt foarte curioşi s-o citească, de asemenea câţi ar putea să înţeleagă ce e scris într-un contract ori într-o lege. Ori câţi dintre cei aflaţi acum printre noi într-o asemenea stare au ajuns până acolo – deşi dintre ei poate nu puţini, cu poftă de vorbă şi de-a despica firu-n patru, pun ţara la cale pe reţelele de socializare şi se socotesc, de pe treptele lor de ştiinţă şi înţelegere, influenceri de grup, de sat ori cartier – încât să aştepte cu interes viitorul an electoral şi (dacă n-or uita să meargă la vot, în ideea şubredă că oricum n-ar conta) să se mişte, să dea cu ştampila.
Comentarii