> Interviu cu dr. Ramona Brăilescu, medic specialist gastroenterology
– Ce este gastrita?
– Gastritele sunt afecţiuni inflamatorii acute sau cronice, difuze sau focale ale stomacului. Conceptul de gastrită s-a dezvoltat odată cu introducerea examenului endoscopic şi histologic al fragmentului de biopsie gastrică. În populaţia generală gastritele cronice sunt mai frecvente decât cele acute, prevalenţa acestora fiind în strânsă legătură cu infecţia cu Helicobacter Pylori. Zonele geografice cu statut socio-economic precar reprezintă factori importanţi în transmiterea acestei infecţii.
– Care sunt factorii declanşatori ai gastritei?
– Gastritele includ un spectru etiologic variat şi au în comun un tablou clinic asemănător. La realizarea procesului inflamator concură mai mulţi factori, iar prin agresiunea prelungită sau repetată se crează condiţiile dezvoltării gastritei cronice. Medicamentele (AINS, citostaticele, unele antibiotice), unii factori infecţioşi (Helicobacter Pylori, virusuri, paraziţi), agresiunile alimentare (condimentele iritante, aditivii alimentari), consumul de alcool, fumatul, anumite condiţii patologice – stomacul operat, refluxul duodeno-gastric, insuficienţa evacuatorie gastrică, ciroza hepatică, diabetul zaharat, insuficienţa renală cronică – pot duce la apariţia gastritelor.
– Ce simptome întâlnim în cazul acestei afecţiuni?
– Manifestările clinic sunt nespecifice. Gastritele pot fi asimptomatice sau pot genera acuze dispeptice. Durerea epigastrică este simptomul dominant care aduce pacientul la medic, însă pacienţii pot prezenta uneori: greţuri şi vărsături, senzaţia de saţietate precoce, meteorismul abdominal, inapetenţa.
Pacientul se prezintă la medic cu simptome de intensitate diferită, de aceea se impune un diagnostic diferenţial – intră în discuţie unele afecţiuni ca: ulcerul peptic, neoplasmul gastric, suferinţe biliopancreatice, boala Crohn, dispepsia funcţională. Examenul obiectiv nu furnizează date importante, în majoritatea cazurilor existând doar o sensibilitate la palparea regiunii epigastrice
– Cum se pune diagnosticul de gastrită?
Diagnosticul de certitudine se bazează pe anamneză şi este confirmat de examenul endoscopic cu biopsie, fiind necesar, uneori, să fie completat de unele investigaţii biologice. Nu întotdeauna există o concordanţă între manifestările clinice şi modificările histologice din mucoasa stomacului. Uneori, gastrita este confundată cu sindroamele dispeptice ce sunt expresia unor suferinţe funcţionale sau extradigestive, de aceea endoscopia joacă un rol important.
– La ce tratament sunt supuşi pacienţii diagnosticaţi cu gastrită?
– Tratamentul gastritelor se adresează verigilor patogenice. Diferă în funcţie de etiologie. Scopul tratamentului este de a ameliora simptomatologia, de a preveni recidivele sau complicaţiile.
Mijloacele terapeutice existente îşi propun:
> reducerea agresivităţii secreţiei clorhidropeptice prin scăderea secreţiei şi tamponarea acidităţii gastrice;
> creşterea rezistenţei mucoasei cu agenţi cito-protectori;
> tratamentul infecţiei Helicobacter Pylori, unde este cazul.
Inhibitorii pompei de protoni sunt cei mai eficienţi şi cei mai utilizaţi. Pot fi utilizaţi în monoterapie sau în asociere cu medicamente din clasele prezentate, alegerea fiind făcută în funcţie de etiologie, simptomatologie şi de severitatea modificărilor decelate la examinarea endoscopică.
– Am putea preveni gastrita?
– Măsurile profilactice sunt reprezentate de promovarea unei alimentaţii echilibrate, încurajarea pacienţilor să renunţe la fumat şi/sau consum de alcool, urmărirea schemei terapeutice de eradicare a infecţiei cu Helicobacter Pylori, atenţionarea privind efectul agresiv asupra mucoasei gastrice a unor medicamente. În plus, utilizarea unei perne reflux gastric adulți poate contribui la reducerea simptomelor de reflux acid și la protejarea esofagului în timpul somnului, îmbunătățind astfel calitatea somnului și sprijinind o mai bună recuperare.
– Un sfat pentru cititori…
– Manifestările dispeptice pot ascunde uneori afecţiuni serioase, de aceea, în caz de persistenţă a lor, adresarea către un medic de specialitate joacă un rol important. Trebuie avut în vedere că, netratată, în funcţie de factorul care a dus la apariţia acesteia, gastrita poate avea o evoluţie progresivă. Complicaţiile pot fi serioase, de la hemoragii din eroziuni sau un eventual ulcer, la obstrucţia zonei pilorice prin edem cu apariţia tulburărilor de evacuare gastrică, ce pot genera deshidratări în caz de vărsături incoercibile sau chiar malignizare.
MONICA ŞUŞNIA
Comentarii