„Părerea lui Dan”

> Dan Strutinschi este unul dintre cei mai buni analişti politici ai Sucevei şi chiar ai României, iar cartea sa cuprinde idei ce se constituie într-un veritabil manifest politic pe care generaţiile viitoare îl pot valorifica 

Dan Strutinschi este un tânăr senior, de profesie economist, fost membru marcant al PNL Suceava, fost consilier judeţean, scriitor, analist politic, realizator de emisiuni TV (Nest-TV Channel Suceava), un om care are proprietatea termenilor. Stăpâneşte cuvântul şi ştie politică, foarte multă politică, în special dâmboviţeană, dar şi politică locală. Observator atent al evenimentelor în derulare, fin cunoscător al doctrinelor politice, bine documentat şi posesor al unui umor debordant (cultură generală extrem de solidă), Dan scrie cu lejeritate şi cu detaşarea pe care şi-o permite o persoană „nealiniată” şi care nu are de dat socoteală nimănui, această independenţă conferindu-i un statut de om integru, care-şi permite să rostească adevărul fără să facă niciun compromis (rara avis în jurnalismul autohton). Iar pentru a da mult mai multă greutate cuvântului scris, jurnalistul nu ezită să utilizeze citate (multe citate) din oameni de seamă din cultura / ştiinţa / politica / românească şi internaţională. Câteva exemple relevante: Cum arată şcoala azi, va arăta ţara mâine (Spiru Haret); Suntem o ţară condusă de proşti şi corupţi ca-n Africa (Franz Timmermans, vicepreşedinte al Comisiei Europene); Capitalismul împarte oamenii în săraci şi bogaţi, comunismul îi face egali în sărăcie (Winston Churchill); Alegeţi proşti şi vă minunaţi de dezastru (acelaşi W. Churchill). Ne-ar plăcea să fim la masa bogaţilor în lume, dar să acţionăm în stil propriu, conchide în articolul «…dar să nu se schimbe nimic» Dan Strutinschi, care trage o concluzie amară referitoare la realizările politicienilor români: după reuşita intrării în NATO şi aderarea la UE (meritele aparţinându-i lui Adrian Năstase, cel mai bun preşedinte al PSD), Băsescu şi Johannis nu au mai reuşit nimic: nici anularea MCV-ului ticălos, nici ridicarea vizelor pentru SUA, nici intrarea în Schengen! Nu e de mirare că Ion Cristoiu a declarat, pe bună dreptate, că „România este proasta Europei”. O interesantă idee se-n-firipă la finalul articolului „Unde am greşit?”: dacă sunt spitale de nebuni, de ce nu ar fi şi de proşti? Nu ar fi spaţiu! Şi încă una cu miez: cei de la poliţie, când raportează capturile de ţigări, iau ca unitate de măsură ţigareta. Nu bax, cartuş sau pachet. Să pară mai mult! Când vor confisca chibrituri de contrabandă ne vor comunica numărul de beţe? Şi un banc de la Radio Erevan: ce se întâmplă dacă Sahara va deveni comunistă? Radio Erevan: La început nimic, apoi va lipsi şi nisipul. Foarte interesantă mi s-a părut explicaţia economică a eşecului societăţii comuniste româneşti, care exporta la preţuri de dumping produse alimentare, tractoare, autoturisme, strunguri, nave maritime, utilaj petrolier etc. pentru care obţineam un dolar din extern după o cheltuială de 30-40 de lei în procesul de fabricaţie (în condiţiile în care dolarul american era cotat la 12,5 lei). Şi cum îşi scotea statul pârleala? Prin vânzarea unei Dacii (35.000 lei preţ real) cu 70.000 lei, după o aşteptare de peste 5 ani, timp în care doritorii creditau statul fără nicio dobândă sau cu preţuri de trei ori mai mari pentru un tractor achiziţionat de CAP-uri! Referitor la politica statelor autoritare (Rusia, China, Siria, Iran etc.) autorul aminteşte o remarcă plină de cinism: au pus porumbelul păcii la rotisor! Câtă dreptate avea Hegel: istoria ne învaţă că nimeni nu învaţă din ea! Iar „filosofia este considerată ştiinţa ştiinţelor pentru că valorifică informaţiile din toate domeniile şi realizează o imagine de ansamblu a lumii”, pe când „ideologii însumează concluziile analiştilor şi formulează conceptul despre lume în funcţie de con-vingerile lor: stânga, dreapta şi aglomerare teribilă pe centru”. Despre politica autohtonă, autorul cravaşează fără milă: în acest ghiveci politic românesc, în general de proastă calitate, nu-şi au locul valorile autentice ale naţiunii! Citând un filosof (nenominalizat) din sec. XX: democraţia are o problemă prin faptul că nu are criterii stabilite pentru alegerea conducătorilor, Dan Strutinschi îşi exprimă soluţia pe care o oferă pentru depăşirea acestei calamităţi: personal cred că ar trebui să promovăm, prin vot, cetăţeni cu educaţie înaltă, cu inteligenţă peste medie şi care au dovedit prin activitatea lor că pot obţine performanţă! Şi ne dă două exemple sugestive din imediata apropiere a României: prim-miniştrii din Republica Moldova şi din Bulgaria au absolvit la Harvard, Nicolae Ciucă s-a perfecţionat la „apelul bocancilor”! Vă mai aduceţi aminte de sintagma poporanistă: Codrul e frate cu românul? Dar românul se dovedeşte mai bun prieten cu fierăstrăul mecanic numit drujbă (prieten, în limba rusă). Văzând eşecul aderării la spaţiul Schengen, Dan nu ezită să folosească o analogie din jocul de poker: vinovaţii se grupează într-un careu de incompetenţi (preşedinte, premier, ministru de externe şi de interne) cu un nărod sinistru în coadă (ministrul Energiei). Pentru că avea mare dreptate Moliere acum 370 de ani: când un clovn se mută-ntr-un palat nu devine rege, ci palatul devine circ! Nici Suceava nu este lăsată în uitare: străzile sunt pline de noroi, clădirile în majoritate de un gri-moloz, stâlpii de electricitate nevopsiţi şi încărcaţi de cabluri, afişe pe ziduri şi o Casă de cultură ce s-ar face de ruşine, prin aspect, şi faţă de un cămin cultural sătesc! Referitor la nostalgicii după perioada comunistă, autorul punctează excelent: „lenea domina activitatea constructorilor conştienţi ai socialismului şi comunismului! Astfel, elevii, studenţii şi militarii, dar şi «birocraţii» culegeau cel puţin 50% din recoltă”. Iar Canalul Dunăre – Marea Neagră (80%) şi Transfăgărăşanul (100%) au fost construite de militari. Şi să nu uităm despre lipsa alimentelor, cozile infernale, frigul din casă, cele două ore de program TV sau inepţia discursului comunist. Personal nu regret perioada comunistă decât faptul că nu mai pot avea 20-30 de ani! Atât! Iar categoria proştilor reprezintă un procent semnificativ din nostalgici (…) şi există indicii temeinice că nostalgia după sistemul comunist este alimentată de banii Rusiei ca formă de război hibrid, la fel ca şi un partid politic aflat în ascensiune”.

Superbă este observaţia autorului referitoare la un senator sucevean (artist plastic) care, de 8 Martie, a felicitat şi amantele! Dan îi recomanda să le nominalizeze! „Sunt sigur că politicienii şi amantele de profesie se cunosc! Fac cam acelaşi lucru. Doar că politicienii se ascund!”

Dan Strutinschi are şi soluţii pertinente ce ar putea schimba în bine faţa României: să realizăm că multe idei ne sunt induse prin manipulare; să cercetăm informaţiile, să le verificăm din mai multe surse credibile, să revenim la citit cărţi (online sau în format fizic), să-i consultăm pe cei calificaţi în abordarea unui subiect… Iar Educaţia constituie singurul motor al unei dezvoltări personale de succes! Pentru că, pe termen lung, sper (aşa sunt eu, naiv) că vor apărea în fruntea ţării persoane inteligente şi educate. Prin prestaţia celor mai buni cetăţeni ai naţiunii, vom deveni respectaţi, ascultaţi şi cu uşile deschise în forumurile unde se decide soarta planetei şi implicit a României (acelaşi crez îl avea, cu 45 de ani în urmă, filosoful Con-stantin Noica). Şi nu se putea să nu fie pre-zent şi conu Iancu (Caragiale) cu un citat: proştii mor, prostia e nemuritoare!

Acum, la finalul lecturii, pe care am condensat-o preponderent într-o zi (atât de tare m-a captivat volumul), pot să afirm, în cunoştinţă de cauză, că Dan Strutinschi este unul din cei mai buni analişti politici ai Sucevei şi chiar ai României, cartea sa cuprinde idei ce se constituie într-un veritabil manifest politic pe care generaţiile viitoare îl vor valorifica. De ce? Pentru că este singura noastră şansă. Mulţumesc frumos pentru carte, Dan Strutinschi! 286 de pagini, timp de lectură circa 6 ore.

VALI MARIAN