Cine şi de ce

…Sunt unii care zic că-n acest an vor fi revenit acasă, de peste graniţe, din „diaspora”, mai puţini suceveni. Dar alţii zic că, dimpotrivă, vor fi fiind mai mulţi! Că mulţi au plecat. Cam fiecare dintre noi, cei rămaşi, avem astfel de rude şi cunoştinţe apropiate; deci ştim măcar câte ceva din ce fac, ce gândesc, de ce se întorc (circumstanţial) cei care se întorc… Unii să-şi vadă părinţii şi bunicii. Alţii şi copiii. Alţii şi casele pe care şi le-au durat pentru cândva. Dintre cei mai tineri – să se căsătorească; dintre toţi, destui, să fie nuntaşi. Nu chiar puţini – să-şi petreacă vacanţa aşa cum înţeleg ei că se cuvine (ştiu eu o „italiancă” din nord care, când îi pică nişte „libere”, dă câte-o fugă în vecini, pe Coasta de Azur; dar şi pentru ea, Bucovina este „altceva”). Să-şi petreacă vacanţa ori, pur şi simplu, să cheltuiască şi să petreacă, să facă ce nu-şi permit ori n-au vreme să facă pe-acolo de pe unde vin… Dar uite că se întâmplă că dintre cei pe care-i ştiu (din Italia, Anglia, Austria, Germania), ca şi acu’ unu-doi ani, niciunul nu mi-a zis că a venit să rămână. Să rămână acum! Ba nu, greşesc. De vreun an, o fostă vecină cu îndelung stagiu de chelneriţă în Spania s-a întors şi-a rămas, negăsind pe-aici altceva mai bun de făcut decât să fie tot chelneriţă… Şi de aceea scriu aici astfel de rânduri, poate că ştiţi, spre a ni le povesti, „poveşti de succes” (inclusiv îndemnându-i chiar pe ei să ni le semnaleze) cu suceveni care tocmai s-au întors ca să rămână. Cine şi de ce…