Avva Arsenie a zis către avva Alexandru: după ce vei despica smicelele tale, vino să guşti cu mine, iar de vor veni străinii, mănâncă cu ei. Or, avva Alexandru lucra egal (adică, în tot timpul cât lucra, lucra la fel, deopotrivă, egal) şi cu luare aminte. Şi, sosind ceasul, încă mai avea smicele şi voind să păzească cuvântul bătrânului, a stătut să sfârşească smicelele.
Deci, văzând avva Arsenie că a zăbovit, a luat gustarea, socotind că a avut străini. Iar avva Alexandru, târziu, după ce a terminat, s-a dus. Şi i-a zis lui bătrânul: „Ai avut străini?”. Iar acela a răspuns: „Nu!”. Şi i-a zis lui iarăşi: „Dar cum nu ai venit?”. Iar el a zis: „Pentru că mi-ai spus că după ce voi despica smicelele să vin. De aceea, păzind cuvântul tău, n-am venit, fiindcă nu terminasem”.
Şi s-a minunat bătrânul de acrivia (exactitatea, luarea aminte a lui cea cu de-amănuntul) lui şi i-a zis: „Mai de dimineaţa să dezlegi (postul de fiecare zi), aşa încât şi pravila să ţi-o faci şi apa să ţi-o bei. Iar de nu, degrabă are să se bolnăvească trupul tău”.
Comentarii