Hramul Schitului Sf. Ioan Iacob şi Sf. mc. Alexandra – Sunători

Schitul Sf. Ioan Iacob şi Sf. mc. Alexandra – Sunători şi-a sărbătorit vineri, 21 aprilie, unul dintre hramurile bisericii. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, această sărbătoare a fost şi acum prilej de mare bucurie duhovnicească. Acesta ne-a binecuvântat şi cu o vreme potrivită, soarele strălucind blând pe cer în timpul Sfintei Liturghii, spre bucuria tuturor celor prezenţi.

Programul liturgic al sărbătorii a început de joi, 20 aprilie, de la ora 17:00 cu Slujba Vecerniei oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi alături de obştea schitului.

Am trăit cu emoţie clipe de înălţare sufletească participând la slujba hramului de vineri, 21 aprilie, începând cu ora 9:00, când s-a săvârşit Rânduiala Ceasurilor Pascale, urmată de Slujba Sfintei Liturghii, apoi Sfinţirea cea mică a apei. La sfânta slujbă a participat obştea de maici, conduse de maica stareţă, stavrofora Magdalena Onofrei, şi o mulţime de credincioşi veniţi din toată vecinătatea, pentru a sărbători cu multă evlavie pe ocrotitoarea acestui sfânt lăcaş de rugăciune. Răspunsurile la strană au fost date de corul maicilor sosite de la Mănăstirea Cămârzani, special pentru acest eveniment. Din sobor au făcut parte părintele protopop Aurel Goraş, protosinghel Nectarie Jacotă şi ieroschimonahul Teofil Boian. Alături de enoriaşi, la slujbă a participat şi Mazăre Andrei Ştefăniţă, primarul comunei Dorna-Arini, care se numără printre cei care ajută constant, în limita posibilităţilor sale, acest aşezământ.

Plin de învăţăminte duhovniceşti şi foarte apreciat de întreaga asistenţă a fost cuvântul de învăţătură rostit de părintele protopop Aurel Goraş, care a evidenţiat importanţa sărbătorii, dar şi multiplele semnificaţii duhovniceşti ale acesteia.

“Izvorul Tămăduirii este o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului, ce nu are dată fixă, fiind trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată şi aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului, când Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare. În semn de mulţumire, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat în apropierea izvorului o biserică unde s-au săvârşit apoi foarte multe minuni, consemnate în documente. Biserica, situată în vechiul cartier Vlaherne, se mai vede şi astăzi în Istanbul. Această sărbătoare închinată Maicii Domnului aminteşte totodată şi de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde şi de vindecare. Să rânduiască Bunul Dumnezeu să ne purtăm Crucea noastră cu biruinţă, în lumina Crucii lui Hristos, încredinţându-i pe cei din jurul nostru de trăirea sfântă şi sfinţitoare a credinţei curăţitoare”.

Pentru orice comunitate creştină, hramul înseamnă o zi de sărbătoare deosebită, în care sunt cinstiţi sfinţii ocrotitori ai Bisericii. “Sfânta împărăteasă şi muceniţă Alexandra (cunoscută şi sub numele Prisca) a fost soţia împăratului Diocleţian (284-305). Şi-a dat viaţa pentru credinţa creştină la începutul secolului al IV-lea, pe timpul persecuţiilor împotriva creştinilor ordonate de împăratul Maximian Galerius (305-311). Sfânta Alexandra şi-a mărturisit credinţa în Dumnezeu atunci când a văzut că Sfântul Gheorghe rămăsese în viaţă prin mare minune, deşi fusese torturat îndelung. Fiind întemniţată, Sfânta Alexandra a fost condamnată la moarte în chinuri, ca şi Sfântul Gheorghe, iar când a auzit acest lucru, s-a rugat Domnului din toată inima şi a trecut la cele veşnice înainte de tortură. La rândul lor, cele trei slugi ale sale, Aplo, Iachie şi Codrat s-au jertfit după ce şi-au mărturisit credinţa în Hristos Domnul.”

De asemenea, părintele protopop a transmis binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Calinic – Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor pentru obştea şi închinătorii de la Schitul Sf. Ioan Iacob şi Sf. mc. Alexandra – Sunători, la acest moment de sărbătoare.

“Cele două minuni amintite au fost rodul credinţei şi al rugăciunii. Dumnezeu face minuni şi cu noi dacă ne rugăm la biserică, acasă, la lucru, pretutindeni. Când omul se roagă din toată inima şi cere de la Dumnezeu iertare, dobândeşte iertare, dar şi o inimă compătimitoare, cum spune Sf. Isac Sirul, care-i cuprinde pe toţi semenii, toată creaţia”.

În cuvântul ei de mulţumire adresat celor prezenţi, stavrofora Magdalena Onofrei a punctat: “Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru că ne-a ajutat şi anul acesta cu toate cele trebuitoare acestui praznic, mulţumim smerit IPS Arhiepiscop Calinic şi părintelui protopop Aurel Goraş pentru buna lor păstorire şi pentru neîncetata purtare de grijă, mulţumim sfinţiţilor părinţi prezenţi pentru bucuria şi onoarea pe care ne-au făcut-o binecuvântând sărbătoarea noastră cu prezenţa lor, maicilor de la Mănăstirea Cămârzani pentru ajutorul acordat la strană, precum şi tuturor credincioşilor care ne-au trecut pragul şi care au dorit să se alăture la această sfântă sărbătoare.

Aducem prinos de mulţumire binefăcătorilor Schitului nostru, rugăm pe Bunul Dumnezeu să răsplătească fiecăruia cu cele cereşti în locul celor pământeşti – după faptele, credinţa şi dragostea lor. Bunul Dumnezeu să le împlinească dorinţele cele bune, şi împreună lucrând cu Maica Domnului şi Sfânta Mucenică Alexandra, să le aducă pace, bucurie şi călăuzire pentru mântuire!”.

Trecând prin mulţime, am auzit pe cineva venit de pe alte meleaguri într-un dialog telefonic, spunând că “se află tocmai în Bucovina, la un schit cu oameni frumoşi la suflet şi în trăire duhovnicească; un loc unde găseşti un izvor cu ape vindecătoare şi te poţi închina la unul din veşmintele care a acoperit moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, donaţie a Mitropoliei Moldovei. Mă bucur aşadar că, preţ de câteva ore, am fost şi eu în comuniune cu aceste suflete alese, prezente la această frumoasă sărbătoare”.

Mai mult şi mai bine de atât, nici noi nu am putea spune despre acest loc şi oamenii săi.

„Omul credincios şi demn mulţumeşte permanent lui Dumnezeu pentru că trăieşte în creaţia lui Dumnezeu şi o foloseşte, adică foloseşte aerul, apa, pământul, căldura soarelui şi toate cele făcute de Dumnezeu pentru a susţine viaţa. Iar semenilor care-l ajută, omul le mulţumeşte în toată clipa, deoarece simte că recunoştinţa este lumina vieţii în comuniune şi a creşterii lui spirituale în demnitate şi bunătate.”

Acest loc sfânt, slujbele şi activităţile desfăşurate aici ne ţin aproape unii de alţii în mod concret, sprijinindu-ne, ajutându-ne, în momente de cumpănă, de deznădejde, dar şi în clipele frumoase.

Bucură-te, aşadar, prieten drag cititor sau călător, de toate aceste daruri minunate şi de valoarea vieţii tale, de fiecare răsărit de soare şi binevoieşte a ne călca pragul….

 PAUL BRAŞCANU