Muzeul Naţional al Bucovinei găzduieşte, în perioada 11 aprilie – 14 mai 2023, expoziţia Iosif Berman. Fotografii din România interbelică, deschisă în cadrul programului „Paşte în Bucovina”.
Vernisajul expoziţiei va avea loc pe 11 aprilie, ora 13, în foaierul Muzeului de Istorie din Suceava.
Fotografiile din expoziţie provin din arhivele Muzeului ăranului Român, Muzeului Municipiului Bucureşti, Bibliotecii Academiei Române şi din colecţia fiicei lui Iosif Berman, Luiza Berman, moştenită şi pusă la dispoziţie de jurnalista Adina Ştefan, ne-au informat organizatorii.
Aflăm că expoziţia de la Muzeul Naţional al Bucovinei dedicată fotografiei lui Iosif Berman cuprinde instantanee din centrul european al Capitalei, scene cotidiene din mahalalele Bucureştiului, imagini cu mănăstirile medievale româneşti în starea lor de conservare din interbelic, uneori foarte diferită de ce putem vedea astăzi, secvenţe din viaţa familiei, alături de mai multe fotografii cu subiecte etnografice. Unele sunt atent regizate, pentru a vorbi despre frumuseţea vieţii tradiţionale. Altele, reportericeşti prin abordare, redau o lume pitorească a satului românesc, dar extrem de săracă, rar surprinsă de alţi fotografi din epocă, pentru că nu era tocmai o realitate lăudabilă pentru o ţară tânără, ce voia să afişeze o imagine prosperă, dar cu rădăcini vechi într-o lume idilizată a satului tradiţional.
Valoarea documentară şi vizuală a acestora din urmă e cu atât mai mare. Cadrele cu tematică etnologică ale lui Iosif Berman reprezintă tipul de fotografie prin care astăzi am ajuns să definim convenţional imaginea satului tradiţional românesc şi au făcut ca Berman să fie socotit unul dintre cei mai valoroşi autori de fotografie etnologică românească.
Fotoreporter la ziarele interbelice „Adevărul” şi „Dimineaţa”, românul cu cele mai multe imagini publicate vreodată de prestigioasa revistă „National Geographic”, fotograf oficial al Casei Regale şi al echipelor Şcolii Sociologice coordonate de Dimitrie Gusti, pe care l-a însoţit în majoritatea anchetelor sale de teren, picat în anonimat decenii întregi, Iosif Berman a lăsat în urmă câteva mii de fotografii.
Unele, clişee pe sticlă, cele mai multe, pe hârtie. Acestea sunt împărţite între Biblioteca Academiei, Arhivele Statului, Muzeul ăranului Român, Institutul de Etnografie şi Folclor, colecţii particulare, iar contribuţia importantă a lui Berman la istoria fotografiei româneşti a fost doar secvenţial recuperată, fără a face vreodată subiectul unei inventarieri şi publicări amănunţite, deşi Iosif Berman e unul dintre cei mai interesanţi fotografi al interbelicului românesc, prin diversitatea temelor şi, de fapt, prin întreaga lui viaţă. Geo Bogza, cu care a colaborat îndeaproape, l-a numit „omul cu o mie de ochi”
Iosif Berman s-a născut pe 17 ianuarie 1890, la Burdujeni Târg, într-o perioadă în care aşezarea era despărţită de Suceava prin frontiera care separa Regatul României de Imperiul Habsburgic. Fiul lui David, evreu împământenit ca urmare a participării la Războiul de Independenţă, Iosif Berman ajunge de foarte tânăr la Bucureşti şi se angajează, în 1913, la ziarele vremii. Va călători, în calitate de fotoreporter, dar – aspect neelucidat şi nemărturisit nici măcar familiei – probabil şi în calitate de spion, până departe în Rusia, în ţinuturile dinspre Caucaz.
Printr-un joc al întâmplării, o cunoaşte la Novorosiisk pe Raisa, o rusoaică frumoasă de care se îndrăgosteşte la prima vedere. Se întoarce în ţară, pentru a urma stagiul militar. Promite că revine şi chiar revine, în ciuda faptului că nimeni din familia fetei nu îl crezuse. Raisa îi devine soţie şi îi va dărui două fiice, Matilda şi Luiza. Pleacă la Constantinopol, unde familia petrece trei ani de poveste. Apoi, când contextul îi dă voie, revine la Bucureşti. Scene din casa familiei, interioare moderne cu pian şi mobilă elegantă, ultima petrecere de Revelion, după război, cu întreaga familie fericită, ieşiri la Şosea, călătorii prin ţară în timpul campaniilor sociologice şi vacanţe la mare cu bona îmbrăcată în costum popular pe plajă, în timp ce fetele şi mama sunt la costum de baie după ultima modă, şcoala fiicelor, jucăriile acestora… Sunt fotografii care compun povestea unui fel de viaţă domestic al unei familii bune şi cu educate, o vreme şi foarte fericită, tipică până la un punct pentru interbelicul burghez românesc.
Finalul poveştii nu e deloc la fel de fericit. Fotografiile lui Berman arătau, la modul propriu al cuvântului, ataşamentul faţă de România şi valorile ei tradiţionale, dar legionarii îi interzic dreptul de a fotografia. Va muri în septembrie 1941, din pricina unei boli netratate, dar, mai ales, a tristeţii. Urmează comunismul şi peste numele şi arhiva lui Iosif Berman se aşterne, din păcate, uitarea…
Curatorul expoziţiei este Cătălin D. Constantin, editor de carte şi antropolog, conferenţiar universitar şi prodecan la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde predă cursuri de antropologie vizuală şi studii culturale.
A avut expoziţii de autor în România, Spania, Polonia, Bulgaria, Grecia, Azerbaidjan, Georgia, Portugalia, Italia, Turcia, Irlanda. În 2015 a îngrijit, în calitate de editor, volumul bilingv (română-engleză) România lui Iosif Berman, apărut la Fundaţia România Culturală, cu sprijinul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional, primul album fotografic dedicat lui Iosif Berman. (N.B.)
Comentarii