La împlinirea a 108 ani de la naşterea vrednicului de pomenire Preafericitul Teoctist, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” a fost pomenit cel care a păstorit, timp de 21 de ani, Biserica Ortodoxă din România.
Sub protia arhim. Serafim Grigoraş, stareţul aşezământului monahal, a fost săvârşită slujba Parastasului de un sobor de preoţi şi diaconi, slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale care adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, ocrotitorul Sucevei.
Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu”, dirijat de arhid. Ilie Leonte.
Omagiul adus celui care a fost cel de-al cincilea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Românei între 1986 şi 2007, dar şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei din 25 septembrie 1977 până în 9 noiembrie 1986, reprezintă dovada dragostei şi recunoştinţei pe care noi, cei de astăzi, o purtăm înaintaşilor noştri, vrednici ierarhi al Bisericii lui Hristos.
Viitorul Părinte Patriarh Teoctist, Toader din Botez, s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni din Botoşani, fiind cel de-al zecelea copil din cei unsprezece ai părinţilor Marghioala şi Dumitru Arăpaşu. La data de 6 august 1935 a primit chipul îngeresc al călugăriei la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ, cu numele Teoctist. Între 1940-1944 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii Bucureşti, iar începând cu anul 1950, când a a primit hirotonia întru arhiereu la 5 martie, a îndeplinit, pe rând, funcţiile de episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, episcop al Episcopiei Ortodoxe din America şi Canada, arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei, arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei.
După trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Iustin Moisescu, Teoctist Arăpaşu i-a urmat în scaunul patriarhal, păstorind credincioşii creştini-ortodocşi români între 19 noiembrie 1986 şi 30 iulie 2007.
În cei peste 45 de ani de arhierie, Preafericirea Sa s-a remarcat printr-o bogată activitate pastoral-misionară, îngrijindu-se de credincioşii Bisericii Ortodoxe Române dinăuntrul şi din afara graniţelor ţării. Totodată, s-a ocupat de restaurarea unor monumente de artă bisericească, multe dintre acestea din cele patru eparhii pe care le-a condus, între care mănăstirile Putna, Bistriţa, Slatina, Râşca, Gorovei şi Vorona.
Dincolo de cunoscuta activitate internaţională în ceea ce priveşte activitatea misionară a Bisericii şi de dragostea arătată faţă de patrimoniul cultural şi religios, precum şi faţă de valorile tradiţionale româneşti, Preafericitul Părinte Teoctist s-a implicat activ în ajutorarea semenilor, înfiinţând numeroase centre social-filantropice, destinate vârstnicilor şi copiilor, precum şi tuturor persoanelor vulnerabile. Nu în ultimul rând, a încurajat apariţia mai multor lucrări teologice.
Şi-a început drumul către veşnicie la vârsta de 93 de ani, la data de 30 iulie 2007. (IRINA URSACHI, Arhiepiscopia Sucevei.ro; Foto: Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”)
Comentarii