Vârsta a treia

1 octombrie este Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. Din motive bine întemeiate, am sărbătorit-o în ziua de 4 decembrie a.c. Decembrie este cea mai luminoasă şi cea mai bogată în evenimente lună din întregul an. Tot în acest timp se întorc „stranierii” acasă, să petreacă sărbătorile cu familia, prietenii. Magia sărbătorilor de iarnă se apropie cu paşi repezi, iar conducerea Uniunii Ucrainenilor din România (UUR) – filiala Suceava, filiala Brodina ne-a oferit clipe de neuitat.

Ei recunosc că persoanele de vârsta a treia au jucat şi joacă un rol inestimabil în toate societăţile, deschizând calea, ocrotind, călăuzind paşi, picurând suflet şi înţelepciune în minţile şi inimile copiilor şi nepoţilor. Vorbim despre oameni a căror experienţă de viaţă este extrem de importantă, deoarece ne ajută să înţelegem mult mai bine atât trecutul, cât şi prezentul şi, în special, viitorul, oameni cărora le suntem datori pentru tot ce au oferit de-a lungul vieţii lor.

Acum, mai mult ca oricând, apreciind înţelepciunea cu care înfruntă vremurile atât de grele – pandemia, războiul la graniţă, urmările lui – se cere necesitatea de a manifesta solidaritatea, sentimentul de respect faţă de cei care au adăugat (după puterile lor) trepte pe scara devenirii celor ce-i urmează. Se spune că bătrâneţea este vârsta apusului. Poate! Însă există apusuri pe care toată lumea se opreşte să le admire. Viaţa este o magie, iar cine nu crede asta, măcar să încerce să o trăiască ca pe ceva magic. Ea este o minune, iar minunile sunt la fiecare pas; trebuie doar să ne oprim să le admirăm şi să ne bucurăm de ele (întâlnirea mult aşteptată şi apreciată de azi). Cele mai frumoase zile sunt cele în care ne trezim şi ne dăm seama cât de minunat este că poţi simţi, vedea, auzi, merge, iubi, visa…

Sunt două zile din an în care nu poţi schimba nimic… ieri şi mâine. Astăzi este ziua pentru a iubi, a crede, a trăi.

Astăzi este ziua în care ne-am întâlnit cu prietenii, cunoscuţii, ieşind din mediul singurătăţii, iar fiecare clipă petrecută aici este un motiv de bucurie. Adevăratele comori ale unui om se află în sufletul său… sunt toate sentimentele frumoase, forţa cu care se ridică ori de câte ori viaţa îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun şi mai frumos, credinţa şi iubirea cu care se dăruieşte lumii… Iar fără aceste comori, până şi cei mai bogaţi oameni sunt foarte săraci! Viaţa este un amestec de răsărit şi ploaie, fulgere şi zâmbete, plăcere şi durere. Însă, niciodată, nu a fost un nor prin care soarele nu a putut să pătrundă. Nimeni nu simte nici durerea altuia, nimeni nu înţelege bucuria altuia. Omenii îşi imaginează că pot fi alături de cei dragi în momentele de tristeţe sau bucurie. În realitate, fiecare îşi poartă singur şi durerea, şi bucuria. Timpul ne îmbătrâneşte trupurile, însă niciodată sufletele. Timpul ne fură oameni dragi, însă niciodată amintirea lor. Viaţa este atât de scurtă, încât uneori nici nu reuşim să ne bucurăm de ceea ce avem. Zâmbiţi celor ce vă critică şi fiţi fericiţi alături de cei cărora le pasă! Viaţa are de toate, şi bune, şi rele. Dar un singur lucru nu are… cale de întoarcere. Nimeni nu are totul în viaţă. Dar fiecare om învaţă de-a lungul timpului să combine lacrimile cu zâmbetul şi tristeţea cu bucuriile vieţii.

Trăim într-o lume în care Timpul nu ne mai ajunge, prietenii dispar, încet-încet, Goana după mai mult începe să ne stăpânească, lăcomia pune stăpânire sufletelor noastre şi tot ce este Frumos se pierde pe zi ce trece. E tristă lumea în care degetele ating mai des telefonul decât persoanele. Fiecare zi este un nou început: cu griji, cu gânduri, cu bucurii, cu tristeţi, cu împliniri, cu eşecuri, cu toate ingredientele unei vieţi. Important este să iei acest început ca pe o provocare şi să nu-ţi pierzi niciodată „încrederea în tine”!

Am învăţat de la viaţă că pot fi destul de fericită încât să fiu bună, că pot înfrunta destule greutăţi, încât să devin puternică, că pot simţi destulă durere, încât să ştiu că sunt OM, că pot avea destule speranţe, încât să fiu mulţumită. Curajul nu este atunci când ai puterea de a merge mai departe… este atunci când mergi mai departe, deşi nu mai ai putere! A şti cum să îmbătrâneşti este o capodoperă a înţelepciunii şi unul dintre cele mai dificile capitole din marea artă de a trăi. În tinereţe zilele sunt scurte şi anii lungi, la bătrâneţe anii sunt scurţi şi zilele lungi. În această trecere a timpului avem nevoie de oameni pentru a ne ajuta, de a ne oferi zile frumoase, precum e cea de azi, uitând de durere, suferinţă, singurătate. Oamenii, în apusul vieţii, împreună cu poveştile şi trăirile lor, sunt stâlpii în jurul cărora şi-au clădit viaţa cei de azi. Aceşti oameni sunt iubiţi căci, fără ei, cei de azi, nu puteam exista şi forma. Stimând, elogiind, făcând aceasta, vor căpăta ei înşişi stima celor care vor veni în urma lor.

Pentru că dragostea pentru părinţi, locul în care te-ai născut, casa în care ai crescut, nu se pot uita niciodată, aştern următoarea poezie, „Casa părintească”: „Casa părintească n-are nume, / Sunt pereţii, patru sfinţi, / Casa părintească e clădită / Chiar în trupul bunilor părinţi. / / Când se duc uitând să se întoarcă / Este casa urmă vieţii lor / Cu ferestre-n care bate vântul, / Cu zăvor, cu apă şi pridvor. // Unde adorm în lemnul moale / Amintindu-şi de-o pădure hăt, / S-ar uita-napoi să-şi vadă trupul / Îngropat de-a pururi în omăt. // Unde se-n-torc a amăgire / În culcuşul lutului bătrân, / Pleacă toate casele din lume / Doar acelea părinteşti rămân.” (Florin Costinescu).

La ora 14:00 ne-am adunat la frumosul şi elegantul restaurant „Falcău”. Festivitatea a deschis-o preşedintele filialei UUR Brodina, Elena Torac, urând bunvenit persoanelor vârstnice şi oaspeţilor. Apoi a luat cuvântul pr. Mihai Cobziuc care, în cuvântare, a elogiat personalităţi de mare valoare: Kolea Kureliuk, Ştefan Tcaciuc, Mihai Gheorghi, Gheorghe Cega, dl Reguş, Vasile Ţapoveţ, Ivan Chidesciuc, Ion Afloarei şi alţii. A urmat un extraordinar de frumos program artistic. „Izvoraşul” de la Ulma, format dintr-un grup de instrumentişti – elevi ai Şcolii Ulma sub conducerea dlui profesor Florin Dascăl, ne-a încântat cu cântecele lui. Grupul „Bucovenca”, de la Bălcăuţi, îndrumat de dna preoteasă şi prof. Narcesa Cârstian a interpretat cântece ucrainene, urmate de aplauze. Grupul „Polonenca” din Paltinu ne-a încântat cu cântece huţule. Grupul de enoriaşi din Dărmăneşti, sub conducerea pr. Mihai Cobziuc, a interpretat cântece religioase, populare, colinde, urături pe două voci. Preotul, cu vocea „a la Pavarotti”, ne-a emoţionat. S-a cântat „La mulţi ani” în limba ucraineană, ridicând auditoriul în picioare. Organizatorii au primit urarea: „Dragostea şi credinţa în Dumnezeu să vă facă de neînvins, iar pentru voi, cei de vârsta a treia, să rămâneţi mereu izvorul care ne tămăduieşte şi ne bucură!”

ARTEMIZIA GHEORGHI,

Brodina