Deşi aveam încă multă treabă de făcut pe lângă casă, fiind sărbătoarea de Sf. Dimitrie, m-am gândit să-mi folosesc ziua altfel; să dau „o fugă” până la Cernăuţi. Nu aveam nimic de cumpărat, dar am mers aşa convingându-l şi pe un nepot de al meu să facem ieşirea.
Prin PTF Siret am ieşit în mai puţin de zece minute, dar ca să intrăm dincolo am stat la rând ceva mai bine de jumătate de oră.
Am oprit la primul punct de schimb valutar şi, surpriză, grivna nu s-a devalorizat prea mult: 1 euro = 38,5 grivne (1 leu = 7,7 grivne). Spun asta fiindcă un euro era cotat la circa 33 de grivne, cu vreo zece ani în urmă. Cea mai mare surpriză a fost să vedem tir după tir, de la vamă şi până în Cernăuţi, aşteptând să intre în România. La un calcul sumar, socotind fiecare autotren şi spaţiul din faţa lui de vreo 15 metri, rezultă o coadă ce se apropie de 3.000(!) de tiruri. Şi astea erau doar până la intrarea în Cernăuţi; nu mă îndoiesc de faptul că şi dincolo de oraş exista şi acolo o coadă destul de mare.
Doi autostopişti (români din nordul Bucovinei) mi-au spus că se cară la greu „pâne” (cereale) din Ucraina.
CONSTANTIN PAPUC
P.S. La întoarcere am stat la o coadă de patru ore. Din zece maşini, opt erau cu numere de Ucraina şi, în principal, dubiţe.
Comentarii