Eminescu… Citit, apreciat, adorat de o lume, de-a lungul veacurilor. Eminescu… Mândria şi demnitatea poporului nostru. Dintotdeauna mi-a plăcut poezia lui Eminescu. De când am învăţat prima sa poezie. Eram prin clasele primare. La noi acasă se vorbea despre cultură, literatură, artă, tradiţii. Regretaţii mei părinţi vorbeau frumos despre Eminescu, ca şi de alţi mari clasici ai lumii. Mama mea, Viorica, a avut un frate, Dumitru, Dumnezeu să-l ierte, care fusese student la politehnică. Era un mare pasionat de Eminescu, le recita şi celor de acasă versurile lui, le povestea despre viaţa şi activitatea sa. Pe urmă, prin clasa a VI-a se pare, într-o vară, păscând văcuţa pe marginile imaşurilor din satul meu de baştină, Pătrăuţii de Jos, am învăţat pe de rost 100 de poezii de ale poetului. Ţin minte că aveam o carte mare, groasă, cu copertele cafenii. Era de la bibliotecă…
Fiind în clasele mari sorbeam cu nesaţ tot ce găseam la bibliotecă despe Eminescu. De fapt dragostea de lectură o păstrez până azi în suflet. Ţin minte şi acum minunatele lecţii de literatură predate de regretatul nostru profesor de limba şi literatura română (pe atunci „moldovenească”) Dumitru Ştefureac. Trăia parcă acele versuri, acele momente când ne vorbea de marele poet, ca de altfel de toţi marii clasici ai literaturii. La o lecţie în clasa a IX-a, am recitat pe de rost „Luceafărul”. Prezent la lecţie era şi şeful de studii de atunci, şi el profesor de limba şi literatura maternă, dl. Vasile Gavriliuc. Până acum, când ne întâlnim, deşi au trecut mulţi ani, îşi aduce aminte de acea lecţie. N-am uitat-o nici eu şi n-o voi uita niciodată!
Studentă fiind am început să procur cărţile Poetului. Mai întâi în limba moldovenească de atunci. Doar la librăria „Luceafărul” puteam găsi rareori câte o carte cu versurile sale în limba română.
Pe parcursul anilor, participând la felurite întâlniri, prezentări de carte, simpozioane, conferinţe, cenacluri literare, am avut ocazia să procur, să primesc în dar mai multe cărţi dedicate Poetului nepereche, dar şi cele cu opera-i nemuritoare. Astfel am sclipuit o mini-bibliotecă eminesciană. Am şi câteva portrete de ale poetului, unul din ele fiind amplasate în camera-muzeu de acasă.
Bineînţeles că la liceul din Cupca avem multe cărţi de şi despre Eminescu. În biblioteca liceului, în cabinetul de limba şi literatura română, în incinta muzeului istoric avem cărţi, broşuri, almanahuri, ziare, fotografii ale poetului neamului nostru. În incinta muzeului am o mapă cu fotografii, ziare, reviste dedcate Poetului.
Cu mai mulţi ani în urmă am scris o poezie dedicată celui mai mare poet al nostru. A fost publicată în toate ziarele noastre bucovinene, am publicat-o în mai multe reviste şi almanahuri din România, dar şi în cartea mea de versuri „Lumea miraculoasă a poeziei”. Datorită poetei şi traducătoarei ucrainene Maria Gulei, am şi varianta ucraineană a acestei poezii. Am publicat-o în mai multe săptămânaluri ucrainene.
Iată că de data asta am pregătit o mică expoziţie personală, cu doar câteva din cărţile de şi despre Poet. Nemaivorbind de almanahurile, ziarele, revistele pe care, dacă ar trebui să le expun, ar ocupa toată casa.
Anual organizam şi la şcoală (acum liceul din Cupca) diferite expoziţii, alteori lecturi literare, şedinţe ale cenaclului literar „Lămâiţa” unde vorbeam, citeam, scriam, publicam şi gândeam la Eminescu şi la valoarea operei sale. Sperăm că aceste vremuri grele se vor termina şi vom reveni din nou la viaţa obişnută.
Şi în biblioteca de la Pătrăuţii de Jos, anual, în preajma zilelor de 15 ianuarie şi 15 iunie, erau organizate expoziţii, întâlniri cu poeţii, cu elevii liceului local.
Am avut fericita ocazie să ajung de două ori la Ipoteşti, la baştina Poetului nostru. Am adus la casa-muzeu de acolo un set de ziare şi reviste de la noi din regiune, cu publicaţii şi materiale dedicate Luceafărului poeziei româneşti. De fapt, în permanență adun materiale despre ceea ce se publică la noi despre Eminescu, fie chiar şi în puţinele ziare româneşti ce ne-au mai rămas. Nu odată am scris despre marele poet român şi în publicaţiile ucrainene.
Anul trecut am avut fericita ocazie să ajung la cimitirul Bellu din Bucureşti, să văd mormântul poetului.
O deosebită impresie, emoţii şi nostalgie îmi produce întotdeauna pelerinajul la Mănăstirea Putna. Mă opresc doar câteva clipe, dacă suntem tare grăbiţi, în faţa bustului din curtea mănăstirii, admirând chipul poetului şi gândindu-mă că doar la câţiva paşi se află şi mormântul marelui voievod al neamului Ştefan cel Mare. Ce bărbaţi de ispravă a avut neamul nostru, dintotdeauna!
Noi, românii nord-bucovineni, ne mândrim că avem monumentul liceanului Eminescu în centrul oraşului Cernăuţi, oraşul adolescenţei şi tinereţii poetului. Avem şi bustul lui în curtea casei fostului său profesor, iubitului său profesor Aron Pumnul. Veneam, când erau vremurile bune, de câteva ori pe an, la manifestările noastre de suflet. De câte ori avem ocazia venim cu câte un buchet de flori la monumentul său…
Pe parcursul anilor am scris zeci de articole despre manifestările cultural-literare dedicate poetului nostru naţional, indiferent unde n-ar fi avut loc, aducându-mi astfel modesta contribuţie la promovarea şi valorificarea operei eminesciene.
De fapt, despre Eminescu şi rolul său în literatura română, în literatura universală trebuie să vorbim în permanenţă, pentru ca tânăra generaţie să aibă şi un cult al marelui poet. Astfel ne păstrăm valorile, limba, credinţa, identitatea…
ELEONORA SCHIPOR
Comentarii