Quantum-Club a apărut ca o firavă idee de a imita, în format minion, ceea ce în Iaşi, pe vremea studenţiei mele, se întâmpla deplin: Clubul Quasar, Cenaclul de Anticipaţie, Grupurile de Audiţii Muzicale sau Cinemateca Studenţească. Viaţa culturală din oraşul celor şapte coline nu era reflectată nicicum în Suceava anilor 2000, deşi universitate aveam, iar majoritatea cadrelor didactice fuseseră studenţi în Iaşi.
Titulatura a fost aleasă ţinând cont de impactul pe care fenomenul cuantic la adus atât în ştiinţă, cât şi în socialul uman, sperând într-un impuls similar, evident chiar dacă la o scară mai mică, care să se întâmple în cadrul universităţii sucevene. Prin referirea la club s-a dorit a fi dată o notă de stil şi eleganţă, în sens conceptual evident.
Iniţial gândul a fost de a construi un cerc studenţesc pentru cei de la Facultatea de Inginerie Electrică, având ca demers suplinirea, pe de o parte, a lipsei unui curs de Istorie a Ştiinţei, iar pe de altă parte antrenarea în discuţii pertinente şi argumentate a tinerilor viitori ingineri. În felul acesta vedeam eu modul în care aceştia capătă abilităţi de comunicator al ştiinţei, absolut necesare pentru un profesionist care se respectă. Mai speram şi ca unii dintre colegii mei, cadre didactice, să reacţioneze şi să participe activ la stabilirea unor canale de abordare tematică a diverselor subiecte de interes, de natură ştiinţifică, filosofică, educaţională şi chiar sociologică. Aveam însă să constat că mă dovedisem mult prea optimist în aşteptări. Quantum-Club şi-a închis uşa după doar câteva şedinţe ţinute de mine în faţa câtorva studenţi, în spaţiul limitat al unui laborator de simulare numerică.
Timp de câţiva ani am uitat de club, văzându-mi de programul mult prea aglomerat şi mult prea prozaic. Apoi, prin 2005, într-o discuţie ocazională cu câţiva colegi mai tineri, am hotărât redeschiderea cercului studenţesc. Cel care a oferit sprijinul său necondiţionat a fost actualul decan al FIESC, domnul Dan Laurenţiu Milici, un înfocat susţinător al diseminării ştiinţei în rândul tinerilor, iar mai apoi domnul Cristian Pîrghie. Îmi amintesc şedinţele la care veneau studenţii interesaţi (participarea a fost întotdeauna benevolă şi cu acces liber), în cadrul cărora noi, cei trei menţionaţi, ne succedam cam o dată pe lună în susţinerea unor subiecte care să prindă.
În scurt timp a venit peste toţi sesiunea, apoi vacanţa de vară şi în toamnă, la numărătoare, mai rămăseseră doar câţiva studenţi din vechea gardă, majoritatea fiind acum absolvenţi. Se poate subînţelege, deci, că cei mai interesaţi de participare se dovedeau cei din anii terminali. Deşi s-a depus efort, resuscitarea cercului nu a mai fost posibilă, astfel încât vreme de mai mulţi ani activitatea acestuia a fost sistată.
Spre sfârşitul anului 2021, observând că la unul din cursurile mele, ţinut la cei din primul an, sunt câţiva studenţi interesaţi de cunoaştere în domeniul tehnico-ştiinţific, am decis să încerc redeschiderea Quantum-Club. După câteva întâlniri la care am făcut eu însumi câte o prezentare (despre Entanglementul Cuantic, Calculatoarele Cuantice sau despre Spaţiu şi Timp), am avut norocul să întâlnesc profesionişti în diverse domenii, dispuşi să rupă din timpul lor liber pentru a ajuta tinerii să se apropie de cunoaştere mai mult decât le oferă suportul şcolar obligatoriu. Astfel, domnii ingineri Cezar Leşan şi Adrian Done au realizat una dintre cele mai remarcabile prezentări la care eu însumi am participat vreodată, pe o temă de comunicaţii satelitare. Prezentarea, ţinută în incinta Planetariului Observatorului Astronomic din Suceava a încântat auditoriul, iar eu am descoperit că mai sunt şi oameni deschişi la minte, pentru care timpul nu înseamnă doar bani. Trebuia doar să găsesc cât mai mulţi dintre aceştia. Interesul către Quantum-Club crescând, mi-am amintit dezideratul din tinereţe, hotărând că a venit timpul să extind tematica acestuia. Astfel că am început să alternez şedinţele ştiinţifice cu şedinţe literar-artistice. Am avut din nou norocul de a cunoaşte o serie de artişti, precum scriitorii Constantin Horbovanu, Călin Dănilă, George Sauciuc, poeţi ca Ovidiu Donisă, Doru Mihai Mateiciuc, Vlad Sibechi sau oameni de artă precum Mihai Pânzaru-Pim şi Constantin Severin, care mi-au dat ocazia să încep să cred că ar fi posibilă şi iniţierea unei secţiuni literar-artistice. Am pus ideea în practică şi am bifat deja două manifestări în acest sens, ultima desfăşurându-se pe 28 mai şi având ca temă un omagiu adus celui care, doar cu câteva zile înainte, îşi sărbătoarea 81 de ani de existenţă creativă. Mă refer la Bob Dylan, laureat Nobel pentru literatură în 2016.
Vreau să menţionez că un ajutor substanţial l-a avut conducerea FIESC, cea care a acceptat rezervarea pentru astfel de manifestări a unui amfiteatru modern, elegant, demn de cerinţele mediului academic.
Speranţa mea este ca de această dată Quantum-Club să-şi găsească resursele care să-l facă să supravieţuiască, chiar şi în actualul mediu social caracterizat prin mercantilism şi suficienţă.
GEORGE MAHALU
Comentarii