Istoria lui Ştefan cel Mare (p)redată absolvenţilor USV

> Rectorul Valentin Popa le-a spus că domnitorul Moldovei, patronul spiritual al universităţii, a fost un fustangiu, era nemilos, dar şi între cei mai bogaţi oameni din Regatul Ungariei

 Rectorul Universităţii „Ştefan cel Mare”, prof. univ. dr. ing. Valentin Popa, a prezentat, joi seara, în cadrul evenimentului dedicat absolvenţilor USV, o lecţie de istorie legată de patronul spiritual al USV, Ştefan cel Mare, subliniind că această temă ar fi trebuit să fie rostită la primul marş al absolvenţilor.

El le-a prezentat absolvenţilor elemente mai puţin cunoscute din genealogia, viaţa şi domnia celui care în 2006 a fost considerat cel mai mare român din toate timpurile la finalul unui sondaj organizat de TVR, sondaj la care au răspuns aproape 400.000 de telespectatori.

Rectorul USV a arătat că Ştefan cel Mare a fost fiul nelegitim al lui Bogdan al II-lea.

„Mama sa, Oltea, din părţile Borzeştiului, o localitate de lângă Oneşti, din judeţul Bacău, localitate unde a şi copilărit Ştefan cel Mare, nu a fost nici soţie de domn şi nici măcar de boier. Tatăl său, Bogdan al II-lea, nu a fost fiul lui Alexandru cel Bun, ci fiul natural al lui Jupân Bogdan, fratele şi asociatul la domnie al lui Alexandru cel Bun” a spus Popa.

El a precizat că dacă ar fi existat o regulă rigidă de succesiune la tronul Moldovei, cum exista şi există în multe alte ţări vestice, „evident că Ştefan cel Mare, care provenea dintr-un tată din flori şi la rândul său tatăl acestuia era un fiu natural, nu ar fi putut accede la tron”, dar că această regulă nu a existat, astfel că Ştefan cel Mare a putut să ocupe tronul Moldovei.

„Trebuie să vă spun că domnul Moldovei a avut relaţii deosebite, mai puţin cunoscute, cu spaţiul ucrainean şi rus. Pe lângă limba română, Ştefan cel Mare ştia să vorbească şi limba slavonă pe care a învăţat-o la Mănăstirea Neamţ” a mai spus Popa.

El a menţionat că, de mai bine de două luni de zile, la toate posturile de televiziune sunt prezentate scene dramatice din Ucraina, în special efectele bombardamentelor din Mariupol, Harkov şi Nikolayev, şi că în acest context a arătat că, într-o anumită perioadă, domnul Moldovei a avut proprietăţi în partea răsăriteană a actualei Ucraine.

„Astfel, timp de aproape un deceniu, Ştefan a stăpânit cetatea Oceac sau Vozia, după cum era denumită de cronicarii moldoveni, care este actualul oraş ucrainean Oceakiv, chiar în regiunea Nikolayev, oraş care este acum foarte disputat de cele două părţi beligerante. Cetatea Oceac era descrisă de cronicari polonezi ca fiind cel mai mare târg al Moldovei, iar Ştefan l-a stăpânit până în 1492, când a fost cucerit de tătari” a adăugat Popa.

Rectorul USV a mai spus că, cu doi ani înainte de a muri, în 1502, Ştefan mărturisea unui medic veneţian că a purtat 36 de bătălii dintre care a câştigat 34, dar că experţii militari, luând în calcul şi multele lupte de hărţuială şi de avangardă, pregătitoare ale marilor bătălii, au ajuns la concluzia că numărul de bătălii conduse nemijlocit de Ştefan este în jur de 150, motiv pentru care se justifică deplin titlul de „căpitan genial” pe care i l-a atribuit un istoric austriac.

„Ştefan cel Mare este renumit pentru faptul că îşi risca viaţa în cadrul bătăliilor conducându-le personal, nu prin delegaţi. Drept urmare, a fost rănit la glezna stângă la asediul Chiliei, a căzut de pe cal la bătălia de la Războieni, dar şi la cea de la Şcheia de pe Siret, când Purice Movilă i-a oferit propriul cal şi l-a scos din învălmăşeală. Nici când era bătrân şi bolnav de podagră, nici atunci nu a renunţat să conducă bătăliile; de exemplu operaţiunile militare de la Codrul Cosminului au fost purtate într-o sanie” a mai precizat Valentin Popa.

Rectorul USV a prezentat şi viaţa amoroasă a domnitorului.

„Se spune că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie şi mai puternică, iar oamenii de stat nu fac excepţie de la această regulă. Ştefan cel Mare a avut trei soţii. Pentru început a fost căsătorit cu preafrumoasa Evdochia de Kiev, care a murit după patru ani de convieţuire cu domnul Moldovei, iar după cinci ani de văduvie s-a căsătorit cu Maria de Mangop, din familia principilor Paleologi care au domnit în Peninsula Crimeea. Aceste două căsătorii au fost căsătorii politice, alianţe. Cea de-a treia, cu Maria Voichiţa, a fost din dragoste şi a durat aproximativ 27 de ani” a arătat Popa.

El a adăugat că nu de puţine ori s-a întâmplat ca în spatele unor conducători să se afle nu doar soţiile devotate ale acestora, ci şi amantele lor, care şi-au pus amprenta pe liderii care le-au căzut în mreje.

Maria Voichiţa a fost fiica lui Radu cel Frumos, voievodul Țării Româneşti, iar înainte de a-i deveni soţie lui Ştefan cel Mare ar fi fost amanta acestuia.

„Maria Voichiţa, împreună cu mama ei, Maria Despina, soţia lui Radu cel Frumos, au fost luate prizoniere de Ştefan cel Mare în urma câştigării unei bătălii împotriva Ţării Româneşti. Se spune că, la momentul în care l-a cunoscut pe Ştefan cel Mare Maria Voichiţa avea 16 ani şi era extraordinar de frumoasă.

Domnul Moldovei s-a îndrăgostit iremediabil de frumoasa adolescentă care i-a devenit ostatecă, dar şi amantă. Nici măcar naşterea gemenilor din căsătoria cu Maria de Mangop, căsătorie care avusese loc cu mai puţin de un an înainte de a o cunoaşte pe Maria Voichiţa, nu l-a oprit pe voievod să-şi iubească ostateca şi să se afişeze foarte des la curte cu ea” a explicat rectorul.

El a adăugat că domnitorul ar fi avut o amantă în fiecare oraş din Moldova.

„Legendele spun că după ce s-a căsătorit cu Maria Voichiţa faima de fustangiu a lui Ştefan a dispărut. Dar ce faimă! Legendele spun că ar fi avut o amantă cam în fiecare oraş al Moldovei, fapt care justifica numeroasele ieşiri ale voievodului din Cetatea de Scaun a Sucevei, loc unde avea domiciliul stabil şi patul conjugal. Tradiţiile orale îi atribuie încă alte cinci legături, dintre care cea mai cunoscută este legătura cu Maria din Hârlău, Rareşoaia, legătură din care s-a născut Petru Rareş care, la 44 de ani, la recomandarea expresă de pe patul de moarte a lui Ştefan cel Mare, a devenit voievod al Moldovei” a spus Popa.

Rectorul USV a mai vorbit şi despre proprietăţile pe care le-a avut în Transilvania.

„Un aspect mai puţin cunoscut legat de Ştefan cel Mare este cel legat de proprietăţile pe care el le deţinea în Transilvania, două feude importante, Ciceu şi Cetatea de Baltă, care îl transformau automat în vasal al Ungariei. Feudele sale au primit însă o serie întreagă de facilităţi fiscale cum se mai acordă şi acum unora şi, datorită acestor facilităţi, dar şi bogăţiilor acestor două feude, într-un aşa numit «Clasament Forbes» ai celor mai bogaţi oameni din Regatul Ungariei, Ştefan cel Mare era pe locul şapte” a spus Popa.

El a amintit de caracterizarea făcută de Grigore Ureche: „Fost-au acestu Ştefan Vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”…

Potrivit rectorului, prima afirmaţie este pe deplin adevărată.

„Istoricii militari, în urma unor măsurători complexe pe bază de armuri şi alte obiecte de îmbrăcăminte au stabilit că înălţimea medie a bărbaţilor în acea vreme era de 1,60 metri, iar despre Ştefan cronicile spun că avea 1,50 metri sau mai puţin de 1,60 metri” a spus Popa.

În ceea ce priveşte partea a doua a afirmaţiei, „mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”, el a arătat că lucrurile trebuie să fie uşor nuanţate.

„În primul rând trebuie să vă reamintesc că în secolul XV şi începutul secolului al XVI-lea nu funcţiona Convenţia de la Geneva, nu exista. La acele timpuri, prizonierii de război erau fie transformaţi în sclavi, dar cel mai adesea omorâţi. Într-adevăr, nici Ştefan cel Mare nu a făcut excepţie şi se consemnează că sute, dacă nu chiar mii de prizonieri au fost omorâţi; dar să ştiţi că a executat şi boieri care îl trădaseră, soli insolenţi, dar şi ţărani care nu-şi îndepliniseră îndatoririle militare” a arătat rectorul.

Potrivit cronicilor invocate de rector, dacă Ştefan descoperea că un ţăran nu are săgeţi, arc ori spadă sau dacă în campanie nu călăreşte cu pinteni, fără nicio milă îl condamna la tăierea capului; însă nu a executat niciodată oameni simpli, nevinovaţi.

Rectorul USV a mai arătat că, la finalul vieţii, Ştefan cel Mare a abdicat şi s-a călugărit.

„Domnul Moldovei a fost înmormântat la Mănăstirea Putna după ritul călugărilor ortodocşi, fără sicriu, deoarece la 30 iunie 1504, cu două zile înainte de a muri, presimţindu-şi moartea, a abdicat şi l-a impus la tron pe fiul său Bogdan Vlad după care s-a călugărit pentru că ţara nu putea să fie condusă de doi domni simultan” a mai spus Popa.

Rectorul USV le-a transmis absolvenţilor că deşi a prezentat câteva aspecte mai puţin cunoscute din viaţa lui Ştefan cel Mare, subliniază că acesta fost votat cel mai mare român din toate timpurile, şi-a dedicat cei 47 de ani de domnie menţinerii integrităţii teritoriale a Moldovei şi păstrării valorilor spiritualităţii româneşti.

„Numele său obligă, iar Universitatea «Ştefan cel Mare» din Suceava se distinge ca o universitate ancorată în realitatea secolului XXI, pregătită să facă faţă provocărilor de orice natură, o universitate dedicată deopotrivă studenţilor săi şi comunităţii locale şi regionale pe care o deserveşte, mereu orientată către viitor” a concluzionat prof. univ. dr. ing. Valentin Popa. (N.B.)

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Frații Jderi-de-bundiță says:

    Domnul Rector a debitat un text inept,perfect inutil și irelevant,plin de clișee și idei fixe,lipsite de temei,promovate asiduu în gazeta sa de perete de către un anumit impostor care tot pleacă la Cluj și nu mai ajunge,ca să scăpăm odată de o pacoste dar și de ideile sale fixe…
    E de mirare insă că Rectorul USV,inginer de formație,s-a apucat să impresioneze tineretul de astăzi cu speculații voit demolatoare,de Antena 3 și Romania TV,din categoria : „După pauză vom reveni cu amănunte privind răsturnarea de situație in cazul Stefan cel Mare. Cum păcătuia el,cine erau păcătoasele. Ce inălțime avea cel mai mare dintre români,transmite Roxana Ciucă!”
    De ce?
    Cum de ce?
    Domnule Popa,veți ști că este irelevant,dar complet irelevant,că Stefan cel Mare este copil din flori și că mama sa nu a fost soție de domn și nici de boier…In vechiul drept românesc,chiar la apogeul statalității moldave,principiul dinastic, care a funcționat și rău dar și bine, a fost: „să fie din os domnesc”! Este valabil și pentru aceea că desemnarea de către Ștefan cel Mare ca un urmaș potrivit pentru tronul Moldovei a lui Petru Rareș,deși era făcut cu o o oarecare doamnă cu moralitate indoielnică din Brăila,Rareșoaia,despre care niște boieri ai locului i-au scris domnului o scrisoare insultătoare,cu detalii insinuante,fapt pentru care nervosul domn le-a și alocat un tratament specific,când ar fi prădat Brăila,un pic mai târziu…Acest purism pseudo-aristocratic al domnului Rector Popa in ce ar avea acoperire? Napoleon nu era fecior de împărat iar Ronald Reagan a avut un tată alcoolic învederat,pe care vecinii il aduceau acasă cu roaba…Cuza Vodă era un curvar inrăit,când cu unșpce fevruar conspiratorii l-au scos din patul in care juca,desigur,jocuri de societate cu prințesa sârbă care îi era amantă,in timp ce nevasta sa legiuită se juca cu copiii acesteia intr-o cameră alăturată… N-ați auzit? Poate să promovați amanuntele astea la o viitoare comunicare…Mari regi și chiar împărați (țari) au fost vestiți curvari,păcătoși,Ștefan cel Mare nu era nici el mai breaz decât impărații bizantini care se dosebeau, totuși,de sultani ,care aveau voie la patru neveste și un numnăr nelimitat de cadâne și odalisce,haremul era o instiuție a statului precum parlamentul astăzi,paznicii erau jugăniți,ca nu cumva să asta la fructul pasiunii iar sultanul,imediat ce era uns pe tron,in secunda doi,cum zic astăzi invitații lui Gâdea,iși omora frații,ca să nu aibă grețuri cu succesiunea la tron…Impărații bizantini serveau dezmățuri neprevăzute la scripturi,nu aveau ,oficial,nici neveste multe ci doar una dar aveau țiitoare pre cât îi ținea punga – și îi ținea…Amantele regelui Franței fac parte din patrimoniul național,unele dădeau nume la piese de mobilier (madamme de Recamier…) iar dacă regele binevoia să pună ceva anume pe nevasta legală a unui nobil de la curtea sa era o onoare,slugile îi plasau aceluia,la poartă,o pereche de coarne de cerb,de unde a rămas și vorba „încornorat”,era o onoare râvnită…
    Revenind la oile și la berbecii noștri,să mai amintim că un oarecare Carol al II-lea,om foarte cult,dealtfel,un mecena al culturii,era un depravat,a dezertat de pe front ca să se căsătorească cu Zizi Lambrino,căsătoria i-a fost anulată iar el a fost decăzut din drepturile sale dinastice… A fost readus în țară ,prin niște artificii formale,de către Iuliu Maniu,a coborât in arena politică și a interzis partidele politice,a instalat dictatura regală și a lăsat țara fără parlament,exact când Rusia sovietică ne trimitea celebrele ultimatumuri la care nu a avut cine răspunde in afară de un bicisnic Consiliu de Coroană…Metresa sa – Elena Lupescu – a servit ca model postum pentru alte Elene,cel puțin la fel de depravate,contemporane cu noi…
    Irelevanța comportamentului sexual al liderilor,cel puțin în absența unei analize calificate,mai rezultă și din paranteza comunistă – Gheorghiu-Dej era un crai ,un șprițar,un plezirist,Ceaușescu era un virtuos,i-a fost credincios Elenei sale până la Târgoviște,la zid…Insă nu a fost acesta un motiv de a-l beatifica,măcar,baiul aflându-se pe altundeva,in CV-ul său…
    După vremuri mulți veniră,mulți oportuniști,complexați,ciudați,maniaci care au scormonit și au crezut că este bine să se imbrace cum se imbrăca Stefan cel Mare ,cei mai mulți fără cal,pedestrași care dau ochii peste cap,mimează și declamă texte mărețe pe care i le atribuie domnului Ștefan,de prin Vicov,de prin Marginea,de pe la USV,prin șanțul Cetății de Scaun printre uriniștii pogo-pogo ai famigliei Gâză,care zic dar încă nu se dau duși la ale lor,să se facă nu Gâză ci Geza…
    Domnul rector se mai bagă cu mijloace șurubărești și în chichițele morții domnului Ștefan,el dă ca sigur că ar fi abdicat cu două zile inainte de a muri ,că s-ar fi călugărit,după ce i-a încredințat sceptrul fiului său,ca să nu fie doi domni simultan…Sunt aceleași gogomănii debitate de către impostorul de mai sus care a umplut cu balele sale puturoase tot ce a prins în indelungata sa activitate de favorit al politrucilor de pădure și CUASC,ajunsese să ne împuie capul cu muzica favorită a lui Ștefan cel Mare…Nu se știe încă dacă va pleca ,totuși,ca bejenar,peste șeaua Tihuței,dar se știe că a plecat ca efect al celei de-a treia cizme în kur fără să descopere și să ne impărtășească o certitudine – fost-a Stefan cel Mare bucovinean sau moldovean? Că el descoperise atâtea Bucovine geografice,pe un act de hotar,chiar mai multe decât neuronii alocați dumisale prin OZU…
    In acest club select al celor ce fac parte din diferite grupuri și oculte dar și ocultate – de la Falcău,de la Mirăslău,de la Gurăslău,de la Hârlău,de la Durău,iaca,na,și domnul Rector zgâriind cu unghia sa,de sub autoritatea potcapului său academic,in inoxul statuii celui mai mare român,arâtându-l in ipostaze,pe care,desigur,noi nu le știm,altel,dacă le-am ști, l-am demite din starea sa de sfânt al nației,că cine a mai văzut sfânt fustangiu??
    Dar cetiți dvs. aici,domnule Popa,este ceva foarte instructiv,scris de sătre specialiști,nu de către consilieri cu derogare de studii:
    https://www.analeleputnei.ro/articole/calugarirea-lui-stefan-cel-mare-de-la-temeiurile-ipotezei-la-realitatea-istorica?lang=ro
    E destul de complicat,nu-i așa,cel mai bine era să țineți un discurs despre acte și fapte la care vă pricepeți,ca să nu pățiți ca atunci când erați ministru,nu?
    Dar este și ceva mai tulburător: nici un istoric de meserie nu a tresărit față de ieșirea domnului Popa,așa cum nu au reacționat nici când muzeul local,decorat și avansat in grad,a produs și etalat public cumplita falsificare a unei „spade a lui Stefan ce Mare”,practic „sora geamănă etc…”!…
    Stefan cel Mare a rămas,deci,in ograda impostorilor și falsificatorilor de duzină,cine știe in ce scopuri…
    Așteptăm cu interes detalii ale altor domnii și conduceri de țară pe care domnul rector să le fi descoperit,spre binele nației,pe la unii-alții,inclusiv la conducătorul supt care a fost ministru – domnul Johannis, dacă i-a fost el credincios lu’ Carmen,de ce o ține de mână mereu,de ce vorbește rar și gândește încet,câte case are in realitate,a vândut copii,cât lua pe meditații,toate bârfele pe care noi nu le știm exact și le așteptăm de la autoritatea sa care rezultă se sub toga și potcapul dumisale….

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: