Fără

Deci. După aproape doi ani (de la 15 mai 2020), de azi s-a ridicat starea de alertă sanitară între graniţele patriei, au sosit mult-aşteptatele zile fără de mască sanitară, fără de certificat de vaccinare anti-COVID-19, fără de încă alte restricţii supărătoare… Pandemia n-a fost pusă încă la pământ – să nu uităm că, până luni, după cinci valuri, s-au înregistrat peste 2,7 de milioane de îmbolnăviri, iar aproape 64 de mii de români au decedat –, virusul încă se preumblă printre noi (şi cu unii dintre noi), astfel că în principiu urmează să fim – fiecare în particular şi, dacă se poate, cu toţii împreună – deştepţi care cum ne pricepem şi să ne ferim de el. Altfel, zice-se că ieri, 8 Martie, ar fi fost, de fapt, prima zi mai fără de fereală, impunându-se ea cu dezlegare la cordiali pupici şi aferente îmbrăţişări. De asemenea, pare-se că, de-acum, rămâne la latitudinea noastră cum ne vom mai saluta: (tot?) cu mâna la piept, la inimă, ori cu pumnul… Şi de ce să nu adăugăm că, în cazul multora dintre noi, grija pandemiei s-a cam ridicat odată cu războiul de dincolo de graniţa de nord a ţării şi cu grijile faţă de efectele sale prevăzute şi neprevăzute. Doamne, pe când ziua aceea când, şi fără ordonanţă de urgenţă, vom afla şi vom crede cu toată fiinţa că ar putea veni iar zile fără astfel de griji, când vieţişoarele noastre vor intra iar pe şleauri de normalitate, cu bunele şi relele pe care le ştiam, pe care eram deprinşi să le trăim?…