La condică

A apus vremea condicilor de sugestii şi reclamaţii, însă a răsărit cea a forumurilor, reţelelor de socializare, site-urilor (mai mult sau mai puţin independente) de păreri ş.a.m.d. Dinspre care, iată, s-a dus şi s-a reţinut până la vârful CJ-ului vestea că unor stabilimente turistice loco li se aduc (şi) reproşuri. Mde, vor fi fiind printre cei care iscălesc în condicile moderne şi clienţi mofturoşi, însă de bună seamă că vor fi fiind şi destui inşi de ale căror opinii ar fi bine să se ţină seama. De altfel, am mai zis-o şi cu alte prilejuri, de la o vreme turismul a iscat din această perspectivă şi pe astfel de platforme o literatură foarte interesantă şi instructivă, o literatură adesea paralelă cu cea generată de teribili creatori de conţinuturi şi influenceri, care – după plată şi răsplată – văd totul în roz. La o adică, Bucovina pitorească este superbă şi fără a fi zugrăvită, însă dacă o populezi din condei numai cu gospodari straşnici, grătare şi buciume încă nu-i destul. Mai ales că, tot mofturoşii o zic, preţurile cam întrec măsura. Aşadar, spunem şi noi că dacă Bucovina turistică e să fie – cum în principiu cu toţii ne dorim – un loc în care oaspetele de azi să revină şi despre care să povestească şi altora cu reală încântare… încă mai e treabă de făcut. Nu de alta, dar turistul de azi, fie român, fie de peste graniţe, este din ce în ce mai calificat ca turist, e informat, face comparaţii, are aşteptări, ia atitudine. Iar când afară-i vopsit gardul şi înăuntru găseşte doar ursul de-acum deceniul, scos periodic din bârlog să dea aceeaşi reprezentaţie, muşteriul mofturos chiar şi îmbălsămat în afinată tot mofturos devine când se trezeşte!