De văzut

Când în UAT-ul respectiv n-ai industrie, n-ai multe servicii la vedere, dar ai şomeri sau persoane teoretic neocupate, prin urmare nici încasări la buget nu prea…, ce să faci? Aplici câte ceva din strategia naţională, o dai tare pe turism. Iar când proprietarii de pensiuni te trag de mânecă zicându-ţi că nici obiective din astea nu prea ai…, ce să faci? Mai întâi, pui un par în centrul UAT-ului, indicator către cele din jur: atâţia km până la prima mănăstire, atâţia până la prima cetate, atâţia pân’ la prima pârtie de săniuş şi atâţia pân’ la aeroport. Plus câţi vor fi pân’ la prima autostradă, când va fi. Şi uite cum, după doar atâta efort şi cheltuială, vine un investitor (localnic deştept, cu parai făcuţi peste graniţe) care să te ia partener în afacerile dumnealui. Mai întâi, un părculeţ cu multe băncuţe, ca turiştii (contra cost, chiar şi localnicii) să observe cum pleacă norii de pe cerul UAT-ului. După aia (tocmai în părculeţ) un puţ unde să vadă turiştii (contra cost şi localnicii) până în fundul întunecat al pământului. Şi nu în cele din urmă, tot pe acolo, un gard înalt, cu orificiu. Ca să vadă turiştii (localnicii gratuit) Viitorul! (Iar dacă pe lângă toate astea se vor înjgheba nişte terase cu bere, fleici din porc de import şi muzici zise din folclor, se va vedea că lucrurile încep să se mişte, din albastru orizontul capătă nuanţe rozalii. Vorba ceea: un om din Tecuci – marcă neînregistrată precum muştarul – avea un motor; iar când îl pornea, uite ce fum scotea şi ce mai zbârnâia!)