Ne adaptăm

La frizerie (sau la barber shop, după cum se zice), a devenit clar în aproape tot locul: nu te poţi tunde (sau… barberi) fără programare, chiar şi dacă atunci când te prezinţi nu-i niciun client în salon. Dacă nu v-aţi programat, vă programăm acum şi-apoi reveniţi mai târziu. Nu de alta, poate mai creşte (părul, barba). Dar situaţii oarecum asemenea apar şi pe la magazine (minimarketuri, ca să le zicem şi lor pe româneşte) de cartier. Sunt unele care au început să se aprovizioneze de pe la surse rurale dimprejur (pare-se că destul de tainice) cu lapte crud, tocmai muls, brânză ca aceea, ouă naturale abia ridicate din cuibare, plăcinte ca la bunica etc. Bunăoară, stai la rând şi vezi un muşteriu din faţă cum cere şi primeşte de pe sub tejghea o sticlă cu lapte (fără etichetă, un marcaj ceva, însă poate că tocmai lipsa asta să-i confere autenticitate); şi-ai pofti şi tu una. Dar nu mai e, gata, s-a terminat! Dacă insişti în altă zi, poate că ţi se spune, un pic conspirativ, că marfa aia e doar pentru abonaţi (şi înţelegi că de încredere). Iar dacă începi să prezinţi suficientă încredere, afli că te poţi abona (la lapte, la ouă, la…), cu plata înainte, spre a fi sigur că nu rămâi fără. Păi vezi cum evoluează piaţa? După regula asta, mâine-poimâine, ajungi să te abonezi şi la pâine fără gluten sau la cea cu cartofi, dacă vrei. Şi la fidea (că poate se termină), şi la pipote, şi la compot de pere (că dacă au la raft doar de prune?). Unii dintre noi parc-am mai auzit de aşa ceva, prin anii ’80 din veacul trecut. Că, dacă nu, rişti să te simţi într-un market ca într-o galerie de artă cu vânzare: piesa aia e vândută, cealaltă e reţinută. Dar avem bere şi grisine, doriţi? Ne adaptăm şi noi…