După gust

Deoarece se apropie sărbătorile de iarnă, a mai apărut o grijă: grija porcului. Că nu se concep sărbători fără porc pe masă, deşi în ultimii ani va fi intrat într-o oarece competiţie cu tradiţionalul curcan de la americani… De unde porc?! De unde pofteşti: din măcelării, din supermarketuri, de pe net. Porcul online se anunţă că s-ar vinde, direct din fermele care mai sunt, cu 6 lei/kg în viu; problema este că, la acest preţ ademenitor, nu se livrează unul singur, ci cu zecile. Direct din gospodării, câte mai sunt, oferta (în preajma Sucevei) poate fi de 10 lei/kg în viu, dacă te prezinţi la faţa locului să-l iei cu totul şi să-l încarci în portbagaj. Se zice că, prin magazine, preţul cărnii de porc s-a îngrăşat deja cu 10-15% faţă de cel anterior şi se mai zice că muşteriii isteţi ar trebui să-şi facă iute aprovizionarea, căci până la Ignat ar urma ca porcul să se mai scumpească, iar până în prag de Crăciun va deveni chiar şi mai pipărat. Problema cumpărătorului mofturos este însă că porcul din supermarket (adesea şi cel din măcelăriile locale) e porc străin de noi. Conform unor surse oficiale, în jur de 70% din porcii jertfiţi pentru magazine sunt din import, mai ales din Germania, Spania şi Danemarca. Deşi, de regulă, din varii motive, românilor le plac aceste ţări, celor mofturoşi nu le plac porcii lor, căci n-au gust de porc românesc: nici şoricul, nici ceafa, nici cotletul. Cunoscătorii zic că ai noştri sunt hrăniţi mai bine, numai cu bunătăţi, pe când cei străini… cu cine ştie ce. De-ar fi informat şi porcul neamţ despre chestia asta, imediat ar migra la noi, chiar şi de-ar fi silit să-şi facă certificat verde că n-are PPA.