Sunt bucuroasă de fiecare dată când primesc în dar o carte sau o revistă. Pentru că ea, cartea sau revista, adună laolaltă trăiri, mărturii, gânduri şi sentimente. Şi mai bucuroasă sunt când îmi este dat să aflu că o revistă creşte precum un copil şi că ajunge la o vârstă frumoasă: 10 ani.
10 ani împlineşte şi revista “Plăieşii”, publicaţie cu caracter cultural-istoric care se încăpăţânează (în sensul bun) să nu uite de eroii cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi ai meleagurilor sucevene. Eroii – oameni simpli, ori învăţători, ori doctori, capi de familie, ori flăcăi luaţi de la coasă pentru a arăta lumii întregi ce se cheamă să fii român. Revista “Plăieşii” se autointitulează „revistă de cultură, informare şi opinie a Filialei Judeţene «Plăieşii» a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor «Regina Maria»” şi aduce în atenţia noastră numărul 16 din octombrie 2021, o ediţie reuşită, consistentă şi interesantă, care însumează mărturii vii despre eroii care nu trebuie daţi uitării, evocări despre evenimente desfăşurate cu puţină vreme în urmă, recenzii de carte, portrete de autori de carte, materiale demne de o adevărată “masă rotundă” la care locurile sunt ocupate de cavalerii-autori, ori de redactorii sus-numitei reviste.
“România are şi eroi. Astăzi şi mereu suntem datori să ni-i amintim!” (p. 3) mărturiseşte col. (r.) Constantin Crăciun, redactorul-şef al revistei „Plăieşii”, dumnealui fiind cel care doreşte ca această publicaţie să trăiască cât mai mulţi ani, iar pentru aceasta deschide uşi şi nu are odihnă. Col. (r.) Viorel Giosan realizează portretul lui “Grigore Ion Luca din Salcea – eroul de la Griviţa” (p. 6). Arhivele Radio România stau mărturie cum că la Fălticeni a trăit un ţăran, Matei Gheorghe, care s-a înrolat voluntar în 1877, împreună cu tatăl său, pentru a participa la Războiul de Independenţă (p. 19). Galeria de eroi este întregită de portretul caporalului Dumitru Florea, rănit pe frontul din Afganistan. Cunoscându-l, am văzut şi noi cum arată un erou în carne şi oase.
După cum spuneam, oameni cărora le pasă şi care vor să facă ceva, după puterile lor, pentru locurile pe unde s-a scris cu sânge istoria, au participat la diferite evenimente comemorative şi au crezut de cuviinţă că trebuie să consemneze prin câteva rânduri ceea ce au trăit şi simţit, învăţând din fiecare întâlnire ceva folositor minţii şi sufletului: “Pentru Ştefan la Putna” (col. (r.) Constantin I. Crăciun) (p. 8), “La Boroaia în IE la Sfânta LiturghIE’’ (p. 11), “De Înălţare’’ (înv. Petre Vieru) (p. 12), “La Rotopăneşti, un drapel pe catargul veşniciei’’ (p. 20).
Trebuie să întăresc afirmaţia mea cum că revista “Plăieşii” este una cu caracter cultural, prin două exemple solide, două materiale care cu siguranţă trezesc interesul cititorului: “Marca Arta Condrea”, cunoscuta colecţie de ouă încondeiate de la Moldoviţa (p. 14), şi “Sunt mândru că sunt sucevean”, după cum mărturiseşte prof. Sergiu Ioan Tabarcea (p. 17).
În cuprinsul acestui număr al revistei se regăsesc şi două recenzii de carte, anume “Iarba verde de acasă” şi “Jurnal de fronturi”, ambele realizate de subsemnata. Autorii cărţilor, col. (r.) Constantin Crăciun şi mult regretatul prof. Gheorghe Dolinski sunt tipuri de om care a venit în lume pentru a zidi.
De apreciat este faptul că ne sunt prezentate şi două portrete de autor: “Coca Maria Udişteanu” (p. 19) şi „Profesorul Constantin Târziu, un dascăl implicat în viaţa cetăţii” (p. 21).
Multe dintre materialele publicate între copertele revistei sunt demne de a fi considerate discursuri rostite în jurul unei mese rotunde. Autorii lor, „cavaleri ai mesei rotunde”, dau dovadă de seriozitate, patriotism şi implicare: “Imnul României” (col. (r.) Constantin Chiper, p. 9), “Cum a înfruntat România tifosul în 1917” (Matei Udrea, p. 25), “Ultima scrisoare a Mareşalului Ion Antonescu către soţia sa Maria” (p. 27), “Holocaustul de la Iaşi” (p. 27), “Cartea de istorie în şcoală” (Sergiu Ioan Tabarcea, p. 31), “Cum se destructurează un stat” (p. 35).
La mulţi ani, “Plăieşii”!
La mulţi ani în slujba trecutului glorios şi a faptelor celor care au crezut în sfinţenia pământului strămoşesc!
LENUŢA RUSU,
Fălticeni
Comentarii